Femeile din online-ul romanesc ?!?

Ma lovesc azi de titlul unui newsletter - foarte interesant "Cine sunt femeile din online-ul romanesc". Il deschid plina de curiozitate, gandindu-ma ca cineva chiar a stat sa faca un top bine gandit, pe aceasta tema, dar surpriza ... apar in top doar femeile din grupul respectiv de media sau cele strans legate de acesta.

Daca articolul e atat de complex, iar pentru ei notiunea de "online romanesc" se limiteaza doar la "gardul" curtii lor, atunci restul grupurilor media, care detin ceva publicatii online, sunt si ele libere sa scrie ce vor si sa se declare cum vor. Oare cum ar fi ca fiecare sa ne facem o publicatie online in care sa scriem doar despre noi si sa ne laudam singuri ? ... hmmm ... patetic ...

Am incercat din greu sa citesc doar articolul, dar am vazut de 100 de ori reclama video expandabila, pe care desi doar din greseala (la 1sec mouseover) am deschis-o, totusi ... de cateva ori am facut si Click. Imi cer scuze celor de la Opel, mai ales departamentului lor de marketing, pentru ca le-am mancat degeaba bugetul de online, iar pe viitor le recomand variante mai eficiente de promovare ... nu vreau sa fac pe desteapta, dar exista solutii mai putin agresive, mult mai eficiente si mai putin costisitoare decat acel banner video.

Revenind la femeile puternice din online, a caror hobby-uri chiar nu ma intereseaza... si nici nu ma intereseaza cu ce isi umpleau timpul in facultate... revenind la aceste femei de online, descopar ca ele sunt sefe de divizii de vanzari de online, bloggerite - jurnaliste, sau provin din departamentul online al agentiilor de publicitate. Uau - that's it?!

Totusi, am pierdut esenta articolului ... nu am inteles mesajul sau legatura articolului cu titlul bumbastic?!?

Dragilor, titlurile fantastice vand bine si fac clickuri, dar doar o data! Imi revine greata pentru aceasta publicatie si pentru o lunga perioada de timp stiu ca nu voi mai citi nici macar titlul newsletterelor lor... As vrea sa trec mailurile lor in SPAM, dar ma rezum doar la o dezabonare si sa pun o stampila mare pe acea publicatie "GARBAGE"!

Un pranz cu mine, copilul meu si un copil al strazii

Ieri am luat o pauza de 20 minute in "alergarea" mea nebuna... simteam nevoia de 20 min in liniste cu mine, pentru mine ... si am schimbat total mediul, am mers in locul unde stiam ca mananca studentii, oamenii simplii... mi-era dor de simplitate... am luat o mica shaorma (cat imi placea cand eram pustioaica sa o mananc pe malul marii...)

In drumul meu spre a ma spala pe maini inainte sa mananc, gasesc in toaleta o copila respectuoasa, de vreo 10-12 anisori, care profita de apa de la toaleta sa se curete/spele pe maini, fata, cizme... m-a socat. Un copil al strazii, se spala intr-o toaleta publica! M-am bucurat pentru ea ca angajatii locului ii permit asta, desi putea in baie de la ea de iti muta nasul.

Apoi, asezandu-ma la masa am zarit-o din nou, plantata langa usa, rostea mecanic aceeasi poezie... da-mi.... nici nu cred ca o mai interesa ce cerea sau ce zicea sau ce si cat primea. Cred ca era destul de fericita ca statea pe un calorifer la caldura si ca nimeni nu o alunga de acolo.

Ma uitam blocata si incercam sa gasesc un raspuns la intrebarea ce pot face pentru ea: sa-i dau bani? cine stie ce face cu ei sau cine ii bea? cat pot valora cativa lei pt un copil fara casa, famile, dragoste, afectiune, fara educatie?!?

Vroiam sa sun la protectia copilului sa vina sa o duca intr-un loc unde i se ofera un pat si o masa calda, acces la educatie etc. Oare la ce numar trebuia sa sun? Cand ar fi venit acei oameni sa o ia?

De aici rezulta intrebarea: cum e mai bine sa cresti? singur, abandonat pe strazi? dar totusi liber? sau inchis in casa de copii? dar totusi protejat de siguranta zilei de maine... pana la 18 ani.

Sentimentul de neputinta care mi-a ramas ma tot intoarce cu gandul la acel copil... Chiar si animalele au puternicul instinct matern, iar toate femelele o iau razna cand e vorba de puii lor... oare ce poveste ascunde acea mama care si-a abandonat copilul pe strazi?

Reteta de succes

Rareori scot A-sul din maneca si il joc, dar azi e o zi "mai speciala" pentru unii si vreau sa profit de acest spatiu pentru a face cativa oameni fericiti prin dezconspirarea secretului "zilei indragostitilor".

Intr-adevar e o ocazie foarte buna pentru cei care uita zi de zi sa isi exprime sentimentele... azi se pot revansa sau chiar cumpara diverse bunuri prin care sa ii arate dragostea...

Eu nu ma incadrez in categoria celor care sarbatoresc doar azi ziua indragostitilor, eu simt si traiesc asta zi de zi, cu fiecare gura de aer care o respir. Dar totusi daca as inchina o zi special iubirii, as uita toate preocuparile cotidiene, m-as face frumoasa si m-as lasa fermecata....

As incepe cu o recomandare de restaurant http://market8.ro/#/meniu - pentru iubitorii bucatariei internationale, doar dragostea trece prin stomac... de nelipsit un vin bun (exclus cel de Jidvei sau Lacrimi... etc... mergeti pe ceva mai serios sau chiar un vin spumant asortat la felul de mancare ales). Bucurestiul ascunde o sumedenie de alte restaurante intime si delicioase - alegeti ceva pe gustul partenerei.

Eu as fi ales un restaurant cu specific Indian, pentru delirul papilelor mele gustative... spre norocul meu sunt in un oras care nu detine asemenea comori. In schimb voi alege bucataria franceza, servita in cea mai inalta cladire din oras, cu peisaj superb.

Florile - nu aruncati caruta de bani tocmai azi pe flori. Un trandafir superb Alb - ar trebui sa fie de ajuns. Pastrati bugetul alocat pe azi pentru la vara cand o vei putea surprinde intr-o zi banala cu un buchet impresionant.

Cadourile - cel mai frumos si pur cadou pe care l-am primit din dragoste a fost o scoica culeasa de pe plaja. Mi-a amintit de prima mea iubire... e adevarat ca nimic nu se compara cu momentul la care sotul meu mi-a propus sa devin sotia lui si mi-a oferit inelul de logodna. Asa ca daca aveti curaj, luati-va inima in dinti si propuneti-i...

Muzica - Sade va ramane mereu pentru mine un etalon pentru momente de sensibilitate. Trebuie doar sa apesi Play, iar ea creeaza magia, atat de necesara in aceasta zi.

Poti cumpara orice, farmecul si frumusetea momentului doar de tine depinde. Daca nu ai bani de nimic, du-te acasa, da drumul la laptop, pune piesa voastra preferata si invit-o la un dans la lumina lumanarii. Ce poti sa iti doresti mai mult?

Time 4 - Love Story

Am observat ca moda pe aceasta saptamana e pregatirea de Valentine's Day, de dragoste, de surprize, vacante si weekenduri in doi, flori, bijuterii, dulcegarii, cine romantice etc... o adevarata industrie pe aceasta tema.

- DA! Industrie!

Cei care nu pot face bani tot anul pe aceasta tema, profita sa faca cu aceasta ocazie. Iar, cand te gandesti ca ea ii scoate ochii ca nu a fost in stare sa o scoata macar in oras de ziua indragostitilor ;))) sau ca nu i-a luat... nu i-a facut... ce sa ma zica sau sa faca ... Sarbatorim cu totii Valentine's si Dragobete si orice altceva a mai ramas de sarbatorit...

Iar azi am dat peste un loc ceva mai 'spalat', unde poti bea o cafea ok si poti sa-ti relaxezi creierul cu ceva muzica buna . . . tot in stilul Love

And everywhere I go... I'm never lonely!

Abilitati sociale ?!?

Citeam acum ceva materiale cu privire la abilitatile sociale privite prin prizma inteliegentei emotionale ... studiez din greu pentru masterul meu in Leadership... si am dat peste randurile de mai jos... randuri pe care le traiesc zi de zi in societatea in care traiesc... poate e bine sa le cititi si voi ?!?

Shakespeare a spus : „Fiecare este o oglinda pentru celalalt, in care se vede pe sine insusi.” Ar trebui sa invatam sa ne vedem pe noi insine in alte persoane. Asa invatam sa-i acceptam pe ceilalti si pe noi insine si sa ne folosim talentul si abilitatile pentru a face fata situatiei, fara a-i judeca pe altii, sau pe noi, ci incercand sa avem atitudinea potrivita pentru a rezolva situatia. Abilitatile Sociale si beneficiile acestora nu pot fi negate.

Unele dintre motivele pentru care suntem atat de intoleranti fata de ceilalti si data de noi se datorita a doua credinte eronate:

1. Prima este aceea ca exista o cale dreapta. Cel mai adesea, calea cea dreapta este calea mea pe care am pasit dintodeauna sau calea acceptata in general. In mod ironic, progresele pe care le facem deriva din atitudinile anterioara. Ceea ce este acceptat azi ca fiind adevarata cale, a fost calea cea gresita in trecut. Moda este un prim exemplu in acest sens.

2. A doua credinta eronata este aceea ca trebuie sa fim buni la toate lucrurile si intotdeauna sa fim potriviti tuturor situatiilor. Fiecare are diferite talente, abilitati si indemanari si are o experienta diferita care a modelat aceste abilitati. Cu toate ca suntem foarte mandrii de talentele noastre si acestea fac parte din propria identitate, suntem foarte duri cu noi insine cand nu avem o anumite abilitate care ne impiedica sa avem rezultate bune intr-un anumit domeniu. Perfectionismul este o atitudine foarte dura. Ar trebui sa ne acceptam asa cum suntem, cu aptitudinile si limitarile noastre si in acelasi fel ar trebui sa ne comportam si cu ceilalti. Decat sa judecam cine e bun si cine nu , ar fi mai bine sa ne intrebam: „Cum putem sa ne unim fortele astfel incat sa raspundem adecvat provocarilor pe care pe intalnim?”.

Balacareala publica in cancaniada locala

Ma amuzam copios, mai devreme, pe seama balacarelilor publice intre fotograful "Don 'Juan" al sibiului si printesa minciunilor locale. Da, v-ati dat seama ca e vorba de Mitichi si Ioana Cristina Antonescu.

Pe Miti il cunosc de la un vechi eveniment local, am colaborat in conditii excelente, apoi am ramas bune cunostinte si potentiali colaboratori pe eventuale proiecte.

Pe domnisoara Cristina am remarcat-o in lista mea de prieteni pe Facebook... ciudat?!? Eu nu accept prietenia persoanelor pe care nu le cunosc personal sau nu am o relatie destul de apropiata. Deci singura mea parere personala din contactul de pe facebook este ca aceasta tanara domnisoara este disperata sa iasa in evidenta, sa impresioneze, sa rascoleasca monotonia locala... si uite ca daca nu a reusit total pe Facebook, reuseste iesind cu declaratii si dovezi in presa locala de scandal.

Va dati seama ce presa locala avem daca singurul lucru care l-au aplicat la scrisoarea primita a fost sa dea Copy / Paste si sa completeze cu cateva randuri... cred ca imi fac si eu un ziar local ;) si cer 300 eu/luna pentru un banner ;))) asa e la moda!

Oricum, credeam ca Sibiul nu are presa de scandal si ma gandeam ca un Cancan sibian nu ar strica. Totusi, in un oras atat de mare, mondenitatile circula cu o viteza fantastica incat vestile ar expira pana s-ar usca cerneala pe ziar ;) Apoi am gasit azi un blog sibian de scandal http://www.karmapolice.ro/ , e subiectiv si are tupeu sa spuna lucrurilor pe nume, exact asa cum le vede. Nu stiu cat de bine priveste problemele, dar e un pas inainte ca are curaj sa le dezbata.

Ok, concluzia postului meu este ca cele 2 personaje implicate in balacareala publica NU sunt mondenitati sau personaje reprezentative pentru societatea locala si nici rufele pe care si le spala in public NU ne intereseaza. Nu e relevant cine cu cine s-a culcat si pentru ce?!? Cat despre familiile Antonescu si Mateescu (Trident), strans inrudite, le putem incorona ca Regine ale tzepelor si minciunilor locale. Nu stiu cata vina are sarmana tanara cu inima zdrobita, Cristina, dar cu singuranta daca Mitich i-a mancat banii inseamna ca exista un Hot mai mare decat cea care striga Hot. Poate era timpul pentru familia Antonescu sa simta cum e de partea cealalta a baricadei, adica pagubit, nu pagubitor.

In schimb, mi-ar fi placut sa fie in discutie Fam. Mateescu, care chiar sunt sigura ca ar fi meritat o tzeapa mult mai mare. Eu personal am intentionat sa o calc cu masina pe stimabila Doamna Mateescu cand am intalnit-o intr-o benzinarie, dar eram cu masina cea scumpa si imi expirase casco. Daca eram cu cea ieftina, din greseala ii indreptam ( in repetate randuri ) camasa cu rotile automobilului personal. Desi sunt o persoana educata si diplomata, care ignora paguba personala de 3000 lei cauzata de SC Trident..., nu pot ignora umilinta pe care mii de oameni au primit-o din partea Familiei Mateescu, nu pot uita discutiile intre colegi la o tigare "Nu am ce pune pe masa de sarbatori, nu am mai luat salariul de x luni" ... nu pot uita injuraturile de la prima ora ale Stimabilei Doamne, sau cum plangeau angajatele in birouri si sedinte din cauza ei. Familia Mateescu si Trident pot realiza un film mai lung si interesant decat "Tanar si nelinistit", cu mai multe intrigi.

Nota: Randurile de mai sus sunt doar o parere personala si nu doresc sa le argumentez cu probe oficiale. Asadar, cei care vor sa ma dea in judecata considerand ca aceste randuri le aduc mari prejudicii la imaginea personala , sunt invitatii mei - Avocatul meu abia asteapta!

Muzica din/e viata mea

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cu fiecare piesa pe care o ascult... traiesc si retraiesc o poveste, o emotie, o intamplare, creierul meu devine foarte creativ sub influenta sunetelor, indiferent de stilul muzical abordat.

Nu stiu de ce, dar in fiecare an in luna Ianuarie se intampla sa dau peste aceasta piesa. E foarte ritmata si cu incarcatura (din punctul meu de vedere), dar mesajul ei ma contrariaza.

Prima reactie cand o asculti e ... Uau! Ce cool ca baiatul asta iubeste atat de intens si va ramane nemiscat, in locul unde a cunoscut-o ... poate...poate se intoarce intr-o buna zi ;))) Romantic, seamana cu povestea lui Romeo, dar in 2011 nu mai e la moda si nici practic.

Totusi, citind printre randuri, sunt iubiri care nu mor niciodata, desi unii aleg sa mearga mai departe sau altii nu (si asteapta...). Un exemplu de "woman who can't be moved" e Madalina, care nu a putut trece peste iubirea ce o purta pentru primul ei sot, desi acesta a murit, ea s-a recasatorit, chiar a avut si un copil ... totusi nu a putut trece peste.

Drept urmare, aceasta e o piesa a sinucigasilor in viziunea mea, iar cand zic sinucigas ma refer la cei care nu isi pot gestiona sentimentele si emotiile in corespondenta cu realitatea si prefera sa traiasca in imaginatia lor.

I'm impressed ;)

Constat cu surprindere ca desi nu am mai scris pe blog de foarte mult timp, totusi numarul de cititori nu a scazut ... deci am decis sa fac un mic update despre mine.

In ultimele 2 luni m-am mutat intr-o casa superba, intr-o zona centrala, cu acees facil, o casa calduroasa, dotata cu tot ce ti-ai putea dori si foarte incapatoare. Am asteptam Craciunul si colindatorii, iar din 17 decembrie pana pe finalul acestei saptamani am fost si vom fi doar in petreceri.

Intre timp, pe final de an, am mutat si biroul intr-o zona mai centrala (decat

Piata Mare ;-D ), cu mai multe locuri de parcare, de unde sa nu iti poata fi ridicata masina si nici cladirile din jur sa nu fie atat de vechi incat sa iti cada tencuiala sau tigle pe masina.

Apoi, la fix 25 ani de la momentul nasterii mele, am primit un frumos inel de logodna si am decis sa incepem anul cu o modesta ceremonie de cununie si petrecere. Restransa noastra petrecere cu cei apropiati va depasi 60 invitati, va fi o incalzire pentru nunta ;)

Apoi ar trebui sa o mentionez pe Nataly, frumoasa noastra fetita care va veni in Mai printre noi. Ea face mai nou ordine in viata mea! Nu ma mai lasa sa mananc prostii, sa beau chimicale si alcool, sa muncesc mai mult de 9 ore/zi, ea ma pune la somn 12 ore pe noapte si daca s-ar putea inca 2 pe zi, are grija sa aiba o mama perfect sanatoasa pana apare ea ;). Stiu ca in poza de mai jos nu e credibil ca Nataly are 5 luni si da toata ziua din picioare, mi-e de ajuns mie sa o simt ;).

Ma simt perfect si putini ma cred ca sunt insarcinata pentru ca nu se vede si am nici un discomfort (cu exceptia starii de somnolenta cu care ma confrunt mereu). Daca ar fi atat de simplu, usor si placut sa faci copii, le-as recomanda tutror sa se puna pe treaba.

Ar mai trebui sa precizez ca Bela s-a logodit cu Dragos, ceea ce inseamna ca pregatim inca o frumoasa nunta ;).

La inceput de 2011 imi doresc multa sanatate, cel putin lafel de mult noroc ca pana acum si sa facem multi bani !

PS: pe toate le vom face ;)!

"Crede si vei avea!"

Sunt cuvintele unui bun prieten, cuvinte care ma urmeaza zi de zi, dar mai ales in momentele in care se mai ineaca unele corabii. Nu e usor sa treci de la viata de femeie de cariera, independenta, activa, sportiva la viata de sotie si mama cu responsabilitati ;). Chiar daca am o burtica destul de mica pentru lunile de sarcina pe care le port, totusi, pe zi ce trece lucrurile devin tot mai greu de facut, energia tot mai putina, hormoniii se joaca in fiecare secunda cu nervii tai,dar totul culmineaza cu o seara plina de lovituri energice in pantecele tale. Doar femeile sunt binecuvantate cu sentimentul unic de a-si vedea si simti copilul cum creste si se dezvolta in interior. E o senzatie unica sa inoti in 2, sa il simti cum da si el din maini si picioruse cand mami e in apa.

Apoi mai sunt momentele in care stau si admir cat sunt de topiti barbatii dupa copii lor. Cum lumea lor, oricat de rece si indiferenta, se intoarce la polul opus si le demasca latura copilaroasa ... de fapt stiti ca barbatii sunt vesnic copii, doar infatisarea le tradeaza varsta ;)

Am publicat si cea mai votata poza de cand sunt "Doamna". Mi-e putin greu sa cred si sa ma obisnuiesc cu ideea ca sunt casatorita, aceeasi poveste cu independenta, lipsa de incredere in relatii perfecte, dar totusi mi-am asumat riscul sa incerc.

Nu vei reusi niciodata sa cazi daca nu ai vise marete!

Remember

Desi nu am mai scris pe blog de o buna perioada, nu am uitat de visele, aspiratiile si ambitiile mele. Sa stiti ca lafel aud femei vorbind la telefon pe strada, cerand disperate ajutor ca au parasit caminul conjugal dupa 25 ani de violenta psihica si fizica, iar sotul le-a luat actele, nu au unde sa locuiasca si nici macar actele nu pot sa le depuna pentru divort. Pe altele le aud mai necajite, ramase cu copii adolescenti, cu joburi de criza, cu o casa de intretinut si multe datorii ramase de platit in contul sotului care a fugit de acasa.

Iar povestile si dramele continua, multi locuiesc impreuna din inertie, fiindca nu au curajul sa treaca printr-un divort sau stiu ca nu se vor descurca singuri. E fantastic ce trece pe la urechile mele si ma intreb cat de egoisti pot fi unii ca sa faca asemenea gesturi urate fata de sangele lor, fata de femeia care le-a daruit un copil. Efectiv nu stiu a cui e vina, dar stiu ca intr-o zi voi face acel centru pentru a ajuta aceste femei. Sa le ajut sa isi cunoasca drepturile legale, sa descopere ca nu au nici o limita, sa le redau increderea si forta sa lupte pentru ele si puii lor.....

versus

Aseara ma uitam la finalul filmului "Avocatul diavolului" si pentru prima data am inteles la ce se refera biserica cand sustine ca mandria (vanity) e un pacat. Apoi, azi dau peste aceasta frumoasa poezie, in totala antiteza cu filmul de aseara, dar care surprinde atat de bine ceea ce putini dintre noi mai reusim sa traim in ziua de azi.

... aceste 3 lucruri raman: credinta, speranta, iubirea...

E scrisa de un barbat?

Spre surprinderea mea, citesc unul dintre sutele de mailuri sociale, feministe, misogine, indecente, culturale...etc... si dau peste randurile de mai jos. Culmea! sunt scrise de un barbat, ce-i drept... Adrian Paunescu e un barbat neinteles de multi dintre muritorii de rand. Comentariile mele sunt de prisos...

Cântec femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica

Aşa suntem femei lângă femei

Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica

Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme

Ei încurcând ce ele limpezesc

Ei numai tălpi şi ele numai palme

Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?

Nimic măreţ, nimic impunător.

Schimbându-şi după ei şi drum şi nume

Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

Şi pentru care plată nici nu cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă

Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede

Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot

Şi de aceea nimeni nu le crede

Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica

Şi ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile? Nimica,

Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă

În fiecare lanţ făcut din doi

Ce greu cu noi femeile în viaţă

Dar e şi imposibil fără noi...

Changes in my Life

Aseara am fost "trasa de urechi" de catre un cititor fidel ca ii lipsesc randurile mele si intr-adevar, chiar si mie imi lipsea sa scriu. A fost o perioada aglomerata, frumoasa, rascolitoare, cu foarte multe schimbari in mine, carora cu greu le-am gasit o explicatie.

Cei din jur se intreaba ce e cu mine? ce ma face sa devin peste noapte mai matura? mai stralucitoare? mai increzatoare si optimista? (si fara modestie, e parerea lor...) mai frumoasa?

Initial am crezut ca a fost o vara calduroasa sau ca motivul e maseaua de minte care se tot chinuie sa imi iasa sau vacanta fantastica pe care am avut-o alaturi de sora mea... nu stiu si nici macar nu pot sa imi explic, dar toata lumea (cu mine in frunte) simte schimbarea in bine.

Feedbackul primit de la TEDxSibiu mi-a dat foarte multa incredere ca "Se poate!". Se poate si in Sibiu, chiar si din Sibiu poti cuceri culmile cele mai inalte. L-am intalnit pe Fane, care de la poalele muntilor Fagaras a ajuns pe Everest. L-am intalnit pe Lucian Vintan, cercetator stiintific de talie internationala care isi are centrul de cercetare la Sibiu si creste prin harul ce-l imparte studentilor sai de la Calculatoare. Da! nici eu nu ma asteptam ca un profesor de talia lui sa fie atat de iubit/adorat de studentii sai. Vedeam in ochii studentilor si ai profesorului sclipirea, conexiunea, pasiunea pentru subiecte comune... mai rar asa ceva.

Apoi a aparut Scott, Fotograful Sibiului pentru cele mai importante evenimente culturale, care si-a dorit sa prezinte prin colectia lui de fotografii ca si cele mai aride si sarace zone de pe pamant au totusi o mare importanta pentru natura si om. Constantin Chiriac este omul care a ales Sibiul, a ales teatrul si sa creeze cel mai mare festival de teatru din Europa, tocmai la Sibiu. Putea sa joace pe scene internationale, pentru bani frumosi si faima, dar a ales sa ramana directorul Teatrului Radu Stanca Sibiu si sa joace in aceasta tara. E un om deosebit, care desi se trage din Moldova, viata lui graviteaza in jurul orasului Sibiu.

As putea sa scriu zile intregi despre gandurile mele, oamenii intalniti, emotiile traite, dar ma limiteaza spatiul acestui blog. Totusi, vreau sa multumesc unui om special ca a aparut in viata mea, e John Ketchum - regizorul de filme de 1 min (da, 60 secunde!!!). Cati putem sa redam o poveste completa si interesanta in 60 secunde? mai multe detalii pe http://www.filminute.com/2010/ . Cat despre John... inspiratie, motivatie, talent, optimism, idealism si totusi realism...

Cat despre mine? Still looking for Paradise ;)

"Daca nu simti, n-are niciun rost"

Simt cum incep sa las starea de spectator la piesa de teatru care se joaca permanent in jurul meu si redevin personaj, personaj principal in cea mai de succes piesa - viata mea. M-a trezit citatul din titlu, pe care l-am gasit in profilul Cristinei Bazavan, redactor sef la Tabu... cit de mult imi place expresia asta "cea mai puternica revista de femei". Abia astept sa o cunosc personal vineri, la TEDxSibiu.

Ieri m-am intalnit cu primul roman care a cucerit Everestul, statea linistit pe o banca in fata cafenelei si mi-a dat o strangere singera si puternica de mana ... m-a impresionat pe loc... Omul muntilor, care la -50 grade statea pe varful Everest si nu a fost de ajuns... a mai sarit cu parapanta de pe varf pana in tabara de vara, nu ca sa doboare un record mondial (ceea ce a si facut), dar ca sa isi depaseasca limitele "Ce e viata daca nu visezi? daca nu iti doresti? daca nu incerci in fiecare zi sa iti depasesti limitele?".

Omul asta care a purtat cu mandrie steagul romanesc oriunde a ajuns, a terminat o facultate de sport si un masterat si totusi nu poate fi un simplu profesor de sport, pentru ca nu are loc de nepotisme, pile si relatii. Totusi la intrebarea: "Fane, nu te-ai saturat? nu vrei sa pleci din tara?" raspunsul lui a fost ferm "Nu! de ce sa-mi abandonez tara? sa ramana doar sobolanii astia care o vand? Nu, nu plec nicaieri!". Si e printre putinii oameni de valoare ai acestei tari care aleg sa ramana, sa se lupte cu sistemul, sa simta lipsurile materiale zi de zi.

Va imaginati cam ce fel de job ar putea avea Fane ca sa isi permita sa se antreneze in continuare pentru munte? sau ce sef ii da 3 luni concediu ca sa escaledeze un varf? sau cine ii plateste lui expeditiile? ... Nu stiti la cate usi inchise a primit in nas si totusi nu se lasa!

Imi doresc ca omenii plictisiti de viata si de prea multi bani sa stea macar 30 min sa discute cu Fane, ar intelege ca nu duc cu ei mai departe decat trairile si amintirile. Si Fane va vorbi vineri la TED; alaturi de Lucian Vintan-om de stiinta recunoscut international; directorul teatrului Radu Stanca; directorul Camerei de Comert; Eliza - un no name in fitzele locale, dar un om atat de dinamic... Sunt foarte curioasa al cui speach il voi aprecia cel mai mult? sunt cu totii atat de diferiti.

Anunturi haioase

Pentru ca activez in domeniul anunturilor de mica publicitate, mi-a trimis o prietena cateva selectii de anunturi, care din cauza topicii si a lipsei semnelor de punctuatie, au devenit teribil de haioase:

1.Vand caine: mananca orice si ii plac foarte mult copiii.

2.Cautam barbat pentru lucru la fabrica de dinamita.Trebuie sa fie dispus sa calatoreasca.

3.De vanzare: birou de epoca pentru o doamna cu picioare subtiri si sertare largi.

4.Masini uzate: De ce sa te duci in alta parte ca sa fii pacalit? Vino aici.

5.Cautam un om sa aiba grija de un lot de vaci care nu fumeaza si nici nu bea.

6.Vand pat pentru copil cu picioare de fier.

7.Asociatie de locatari, angajeaza fochist de inalta presiune.

8.Cautam femeie la fetita in varsta si nefumatoare.

9.Vand masina de cusut mana si picior.

10.Vand butelie de aragaz cu reseu si frigider.

11.Inchiriez camera la doua fete incadrate cu un singur pat.

12.Cumpar imbracaminte de dama deosebita si putin intrebuintata.

13.Afis la curatatorie: Fustele se ridica zilnic intre orele 10.00 si 14.00.

14.Afise in restaurante:
-Servim cu frisca clientela bine batuta.
-Avem frisca batuta toata ziua.
-Nu servim minori sub 18 ani.
-Nu servim in stare de ebrietate.

15.Diferite afise:
-Avem ciorapi de femei lungi.
-Lenjeria de corp nu se schimba!
-Confectionam posete si genti si din pielea clientului.
-Nu trimiteti copii la umplut cu sifoane.

Transparenta face diferenta

Weekendul acesta am fost martor la scrierea povestii de dragoste dintre Adela&Cipi.

Tineri, frumosi, coplesiti de emotii si cu inima facand tumbe in piept, au pasit impreuna in biserica pentru a primi binecuvantarea divina.

Desi au trecut aproape 6 ani de cand sunt impreuna, Cipi a fost cel mai emotionat, fericit si mandru barbat ca se casatoreste, si-a vazut visul cu ochii.

Cu regret in suflet, nu am putut sa-i fiu nasa nici celei de-a doua prietene care s-a casatorit, drept urmare am purtat cu mandrie frumusetea de bratara cu aroma de frezie proaspata. Din cauza panglicii colorate, cei de la restaurant au considerat ca suntem clienti cu all - inclusive ;)))

La solicitarea frumoasei mirese, toate ne-am imbracat cu putin turquise si albastru. Am fost ca la o prezentare de moda cu rochii de seara pe turquise adunate din toate colturile lumii, dar foarte frumoase toate.

Despre Adela ce sa va scriu... a fost un inger pe pamant, o vrabiuta inghetata de emotii, cu o frumusete de trena pe care a tinut-o tot in brate. Nu a plans nimeni, iar trupa de shok a facut un show cum doar la zile mari intalnesti... Casa de Piatra si cerurile sa va fie mereu aproape!

Farsele din Romania

Am ajuns sa traim in tara farselor. Ieri, mult dupa ora 18 primesc un telefon de pe un numar oarecare cu o voce serioasa care imi cerea sa-i confirm ca a sunat bine. Era un parinte serios deranjat de gluma unui coleg de clasa a fiului sau. Colegul a publicat un anunt impecabil, cu o garsoniera de inchiriat in Piata Romana, la un pret avantajos, dar a lasat ca numar de contact telefonul fiului celui care m-a sunat.

Problema s-a rezolvat foarte elegant dupa o serie de verificari a veridicitatii problemei, dar am ramas amandoi impresionati cat de plictisiti pot fi tinerii din ziua de azi pentru a recurge la asemenea metode de agrement. Nici nu cred ca mai e valabila oferta operatorilor de telefonie mobila prin care pentru fiecare 100min apeluri primite, beneficiai de un bonus de 1 euro.

Apoi, dupa ce Presedintele Romaniei a inceput acea gluma nationala cu Politia Romana, renuntand la garzile lui, am auzit dimineata la radio ca daca Presedintele nu respecta Politia, oamenii de rand de ce ar face-o? Daca ne opreste un politist sa ne dea amenda pentru incalcarea regulilor ar trebui sa-l trimitem la plimbare... "cine esti tu ma sa-mi dai mie amenda?!"

Apoi prin tocmai.ro am avut o alta glumitza la adresa unui post de politie din judetul Valcea. Un simpatic utilizator publica zilnic anunturi cu oferte foarte atractive, iar la numarul de telefon il trecea pe cel al postului de politie si numele unuia dintre politisti. Deci atacul a fost clar la persoana politistului, care disperat ne scria in fiecare zi.

Totusi, aceste glumite sunt foarte bine reglementate legal, drept urmare organele specializate isi fac treaba cu brio. E destul de clar ca desi tocmai.ro e un site de anunturi care verifica totul inaintea publicarii, nu detinem baze de date cu toate numerele din Romania sau posesorii tuturor adreselor de e-mail cu Ip de Romania. Nu suntem CIA, nici SRI, nici FBI. Nu putem garanta ca pozele promovate sunt exact acolo unde declara postatorul, dar ne bazam pe bunul simt si asumarea responsabilitatii asupra informatiilor publicate de catre cei care posteaza anunturi.

Sunt convinsa ca in scurt timp va fi nevoit intreg poporul sa se civilizeze si sa devina responsabil.

O seara fara glumitze!

Mandria de a fi roman

De mic copil am fost educata sa fiu mandra de tara in care m-am nascut, de oamenii care locuiesc aici, de eroii, poetii si alti oameni importanti ai neamului, iar azi imi iau palme grele pentru asta.

Am auzit discutii despre romanii gipsy pe plaja, la mall, in restaurante si de fiecare data am ramas muta de uimire cum pot vorbi strainii despre noi, ce magine gresita au!!!

Intr-adevar tara noastra are frumuseti naturale cum rar gasesti, dar betele in roate puse oricarui potential investitor sau banii furati din proiectele finantate de stat nu au facut altceva decat sa transforme Romania intr-o frumusete plina de gunoi (ca sa nu-i spun rahat).

Am inceput, mai nou, sa imi pun intrebarea ce ar trebui sa raspund cand sunt intrebata in strainatate ce nationalitatea am? Mi se spune ca sunt: german or dintr-o tara nordica; iar eu cand spun ca sunt din Ro, in 2 min interlocutorul meu gaseste un motiv stupid sa se retraga. Probabil ii e teama ca, desi sunt ceva mai bine imbracata, ii fur portofelul sau telefonul.

Am primit de la un roman care locuieste in Canada urmatoarea intrebare: Aveti buget sa mancati la restaurant? Nu pot descrie reactia mea si sila pentru romanii care au plecat si au uitat ca tot romani au ramas.

O condamnam pe o frantuzoaica, cu care ne-am imprietenit, pentru felul in care vorbea despre tiganii romani, adica romani. Dar cand am ajuns la aeroport si am vazut romanii care se intorc acasa de la munca si tiganii (care m-au rugat sa fac o poza cu ei?!?) am inceput sa o inteleg si totusi sa ma intreb de ce sunt ei ambasadorii acestei tari? Copiii nostri olimpici international abia acopera cu performanta lor un articol dintr-un ziar local, dar tiganii nostrii au reusit sa tina ocupata prima pagina a marilor publicatii nationale si internationale saptamani intregi. Cu asemenea exemple promovate, mai merita oare sa ne intrebam de ce sistemul nostru de valori e in continua scadere? unde e cultura si educatia? unde au disparut valorile? traim intr-o lume cu forme fara fond?

Inchei cu partea cea mai trista pt mine, romanul a pastrat din perioada ceausista dorinta de a sta la coada, de a forma mereu coada, de a te impinge la coada ca sa-l enervezi bine pe cel din fata, de a te baga mereu in fata cozii. De fapt viata in stil romanesc si-ar pierde farmecul dar n-ar exista cozi: in fata cui sa te bagi? pe cine sa mai inghesui si impungi? cine te-ar mai injura?

Si tousi... Unde e mandria de a fi roman? pe ce se bazeaza?

Romanie, plai cu dor

Azi experimentez pe propria piele, pentru a nu stiu cata oara ..., missen'rupismul romanesc care odata ce a batut ceasul ora fixa, rupe usa ...

Urasc sa fiu constiinta oamenilor cu care lucrez sau cateodata sa fiu eu bunul lor simt care se trezeste si le spune cam ce i-ar avantaja sa faca. Zilele trecute imi explica o pustioaica de-o varsta apropiata cu mine ca nu poate munci cu stomacul gol ... si'atunci am inteles din nou ce ne diferentiaza. Nici macar kg de pe cantar si nici stomacul gol ;(. Acesta e stilul romanesc.

Iar partea cea mai trista e ca nici macar in momentele in care stomacul e gol si toate conditiile sunt asigurate, rotitele din creierul lor nu se invart: fie fiindca salveaza energia pentru digestie, fie deja s-au plictisit de viata.

Doar nu e cantecul celebru: "Cu ce m-am ales in viata? Ce-am baut, ce-am mancat si cu ce am strans in brate...". Si inchiei cu raspunsul pe care il urasc cel mai mult "Asta e!"

Love & Marriage

A trecut un weekend in care mi-as fi dorit sa fiu la toate cele 3 nunti la care am fost invitata, dar sunt si eu om, deci nu ma pot divide, dar pot alege. Am ramas la nunta de la Sibiu, in detrimentul celei de la palat de la Sinaia sau a celei in stil venetian, de pe lac la Snagov. Nu stiu de ce, dar am ales varianta cea mai simpla si deloc nu imi pare rau. De mult nu am mai vazut atatia tineri indragostiti, sub acelasi acoperis, parca plutea iubirea in aer.

Sunt chiar scarbita de nuntile facute pe stilul romanesc: "N-as vrea sa ma insor, dar a zis mama ca e cazul sa o iau pe asta dupa atatia ani"...uhhh...

Apoi toata magia zilei de sambata mi-a fost ruinata duminica pe la 12 cand m-au trezit vecinii de deasupra, care se certau din cauza sms-urilor primite pe mobil... cearta...tipete...aruncare cu obiecte prin casa... bataie corp la corp... hmmm... Love or Marriage???

Totusi avem o cultura si educatie deosebit de proasta in arta comunicarii si increderea in familie, ne plac scandalurile din telenovele, mai ales sa le aplicam acasa.

In fine, celor (foarte multi) care si-au unit destinele zilele acestea le urez sa fie mereu lafel de fericiti si sanatosi ca in aceasta zi ... fiindca sms-urile vor veni :)))

PS: Am reusit sa sochez prin faptul ca m-am prezentat single. DA, chiar si pe mine ;))) Asa descoperi ce cauti cu adevarat si uiti de compromisurile pentru societate.

Intre fericire si disperare

Citeam in urma cu vre-o luna pe blogul Florianei despre scumpul David Alexandru din poza de mai jos si ma ingrozeam de blestemul care poate lovi o familie la inceput de drum, si anume: copilului tau de 4 luni sa i se descopere o tumora maligna.

Aceasta e secunda in care fericirea se transforma in disperare. Si totusi sa-i consideram norocosi pe acesti parinti fiindca au avut posibilitatea sa isi duca pruncul la doctori competenti si beneficiaza de sprijinul intregii tari (sau asa imi place mie sa cred). Tousi, pana acum au strans aprox 3000 eu din cei 38.000 eu necesari. In asemenea momente nu pot decat sa ma gandesc la destinul Ioanei (pentru care s-a dansat pinguinul la Sibiu), care nu a rezistat in lupta cu banii si timpul.

Nu pot sa nu imi amintesc de un cuplu apropiat, care au avut 4 copii, a caror perioada de viata a fost intre 1 saptamana si 1 luna. Cum sa duci 4 sarcini si sa suporti moartea lor in prina luna de viata, pe acestea le numesc eu cu adevart probleme.

Sa revenim la David, care merita o sansa la viata, iar daca nu era problema banilor probabil ca era deja operat, in curs de recuperare. Pentru detalii.

Iar ca sa inchei intr-o nota pozitiva, sa stiti ca destinul mai rezerva si vieti frumoase. Zilele trecute am revazut o domnisoara cu care am copilarit, imi aduc aminte vag de ea ... nu saream elastic impreuna... In schimb am revazut-o pe la 16 ani, intr-o tabara, era una dintre norocoasele fete pe care o fundatie le-a scos din centru de plasament pentru a le sustine si ajuta s afaca un viitor. Ea si sora ei au locuit in casa fundatiei, alaturi de alte cateva fete cu capacitati intelectuale si sociale, mergeau la liceu, aveau viata normala a unei adolescente, doar ca acasa nu era mama&tata, ci era pe rand care-o asistenta sociala.

Programul fundatiei tinea pana la 18 ani, cand ar fi trebuit sa le lase libere, dar cele 2 surori au invatat foarte bine si au intrat ambele la Cluj la facultate, deci fundatia a hotarat sa le sustina in continuare. Asa am revazut-o pe aceasta domnisoara, care azi se lupta sa devina medic, se comporta ca un om normal si e incredibil de frumoasa ;)

... Din generozitatea sufletelor mari, oamenii mici vor deveni foarte mari!...

Obrigada - Portugal

Cam asta am invatat in cele 14 zile de plimbari in Portugalia, dar si multe altele: cum sa mananci peste si fructe de mare, stinse cu vin de Porto, la orice ora din zi si din noapte; cum sa te plimbi pana nu iti mai simti picioarele; sa dormi pe o banca la umbra in miezul zilei; sa dansezi intr-o piatzeta pe muzica portugheza alaturi de localnici, chinezi, mulatrii, copii, batrani;

sa intelegi si sa iubesti Fado, desi rupti 3 cuvinte in portugheza; sa te bucuri de istorie, natura si tehnologie lafel de mult ca si de shopping; sa te relaxezi atat de mult incat sa stai atatea zile fara conexiune internet si fara cafea buna.

Mi-a priit aceasta vacanta, desi marturisesc ca nu voi mai face una lafel de lunga in Europa. Daca schimb continentul ... poate... sunt mult prea dinamica ca sa nu ma plictisesc de atata comoditate. As scrie mai multe... si de bine si de rau... dar si maine e o zi...

'Bule din Bucuresti

Ma trezesc intr-o dimineata de vineri, in centrul Bucurestiului, exact ca altadata... sub zgomotul carutei trase de cai si urletele unui tigan si a unei tiganci"Fiare vechi, fiare vechi luam"... nimic nu s-a schimbat... nici macar accentul lor.

Fashion sau Vintage pe tocmai.ro?

Ma gandeam, ca la inceput de saptamana, sa vad ce haine se mai poarta in online? Am dat o tura prin shopurile virtuale si apoi m-am oprit pe tocmai.ro. Statistic vorbind, mereu am stat foarte bine la categoria: oferte Moda-Accesorii, dar in afara de rochii de mireasa nimic nu mi-a atras atentia.

N-as fi vrut sa mai scriu de mirese, ca sunt chiar si eu satula de nunti, rochii, petreceri, flori, tort... dar uite ce dulcica e rochita din poza...

Apoi am trecut mai departe prin o serie de oferte de parfumuri scumpe, cosmetice, extensii de par, gel de unghii, peruci, genti, ochelari de soare de firma, incaltaminte, tinute sport... o nebunie!

M-am oprit la ugg-urile de mai jos din cauza modelului deosebit... sper ca se vor purta si anul acesta ;)

Apoi, nu m-am putut abtine sa nu va arat caciula de nutrie pe care sunt convisa ca ati remarcat-o toti ca fiind la mode pe vremea cand inca mai mancam cornulet cu lapte.

Bijuteriile mi-au placut deosebit de mult, mai ales datorita diversitatii de oferte. Imi plac bijuteriile "scumpe" (sau pretioase, sau de calitate...), dar apreciez foarte mult creativitatea si personalitatea fiecarei bijuterii handmade. Chiar si eu am o bratara din Africa de Sud - Cape Town, confectionata cu pietre naturale, cu perle naturale, scoici naturale si multa dragoste (exact asa scria pe ea). Normal ca se vinde mai

bine o bijuterie pe care scrii ca e facuta cu multa dragoste... in special catre femei.

Am gasit si ceva haine vintage, ca sa le numim frumos (second hand nu se mai poarta). Prin Bucuresti, in fiecare saptamana e in vre-un loc "monden" targ vintage si peste tot e plin. Asa ca de ce sa ne mai ducem pana la targ,

cand targul e in laptopul nostru, pe

www.tocmai.ro ?

Imi povestea un prieten ca desi nu e fan vintage, are o pasiune deosebita sa poarte hainele oamenilor pe care ii apreciaza (prieteni/cunostinte). Cand le poarta simte ca traieste viata altcuiva /se pune in pielea celui care a purtat haina respectiva.

Si mie imi place sa fac cadou pretenilor daca vad ceva de-al meu care le place foarte mult. Bucuria lor e mult mai mare decat daca ar fi platit 10.000 euro ... "dar din dar se face Rai".

Asa ca: Spor la Shopping!

Fiecare copil are nevoie de o familie

Ma uitam azi la ceva machete creative, foarte reusite multe dintre ele. Totusi m-a zguduit macheta aceasta.

E trist, dar de multe ori nu e doar o macheta... E Realitate!

Ai grija ce iti doresti, s-ar putea sa ti se indeplineasca!

Stiu pe propria piele cat de adevarat de titlul de mai sus si vreau sa intaresc increderea in el. Aseara, o domnisoara superba ne explica cum toate visele ei devin realitate fara ca ea sa miste un deget pentru asta, motiv pentur care viseaza zilnic cu ochii deschisi. Cateva ore mai tarziu le explicam unor reprezentanti ai sexului masculin de ce le place femeilor sa primeasca flori, iar ei ne prezentau contra-argumentele lor (ceva legat de frica lor de esec, refuz). Nu i-am inteles, dar le respect parerea!

Si povestind asa despre frumusetea gestului de a oferi o floare, azi ma trezesc deranjata de o doamna ... care cu greu, dar m-a gasit in "Fortareata de la Turn". Imi aducea un mesaj de departe, ascuns printre petale... dar mai ascuns este cel care le-a trimis...

Ma leaga frumoase amintiri de seara in care o tipa (pe care in viata mea nu am intalnit-o) ma cauta cu disperare intr-un club ticsit de oameni sa-mi ofere un drink din partea celui care ar fi vrut sa-mi fie alaturi. Sau de cina de afaceri la finalul careia ne-am trezit cu Chese Cake din partea celui care ar fi vrut sa ma indulceasca (el nu era prezent) ... acestea sunt frumoasele cadouri si amintiri cu care ramai.

PS: Am omis seara in care douazeci si nu stiu cati de trandafirii albi, imensi , perfecti au ajuns la ghena din cauza mea ;(. Acesta e exemplu NOT TO DO!

Blog meet Sibiu

Ieri am avut ocazia sa intalnesc o parte din bloggerii din Sibiu (pentru ca nu sunt toti sibieni). Desi am gasit o mana de oameni total diferiti (varsta, profesie, personalitate si caracter) am reusit sa avem o seara deosebita. Traiam cu senzatia ca sibienii sunt inchisi, conservatori si antisociali, dar acesti bloggeri au reusit sa-mi demonstreze contrariul.

Am fost surprinsa de Eliza (Mk la Muzeul Civilizatiei Populare traditionale Astra) care mi-a daruit o carte despre Muzeul ASTRA pentru sora mea, pasionata de cultura. Ele nu se cunosc, dar sora mea are acelasi nume cu papusa Elizei din copilarie - Anabela.

In plus, se pregateste evenimentul #prinSibiulmeu pentru bloggerii din afara Sibiului cu un program pe care ar fi trebuit sa-l parcurga fiecare sibian... cu mers la stana, tur istoric al Sibiului, inclusiv biserici, mancare traditionala, party la Olies (unde altundeva?!?)

PS: Oldies ar putea fi inclus in circuitul turistic al Sibiului ;)))

Cum sa ai o zi superba?!?

In ultima vreme, in sistemul de asistenta pentru site-ul de anunturi din toata Romania www.tocmai.ro primim majoritar mailuri cu felicitari pentru ceea ce facem. Initial am crezut ca e o gluma, dar azi am primit "Nu pot sa va spun decat ca sunteti cei mai buni. Mai mult de atat nu se poate." si dupa un mic research am constatat ca acest domn chiar foloseste tocmai.ro pentru a vinde tot ce nu mai foloseste. De la: damigene, frigider si aragaz (SuperOferta), terenuri, casa, chiar si masina pe care nu o mai foloseste.

Anunturile nu sunt greu de postat, dar partea cea mai placuta este ca ... rand pe rand, bunurile lui devin bani, multumita tocmai.ro.

Nu a fost o gluma cand am inlocuit tocmai.ro cu "incredere Pentru toata Romania" - Chiar asta facem zi de zi!

M - de la sistem medical

Sunt deja satula de articolele despre sistemul medical romanesc, care umplu presa nationala. Radeam cand vedeam ca Base' se opereaza in strainatate, dar constientizez ca "fitzoasa" de mine apeleaza la serviciile medicale din Bucuresti, Cluj sau Mures, desi nu locuiesc in niciunul dintre aceste orase. Si totusi nu sunt atat de figuranta, ci tin la sanatatea mea ceva mai mult decat sa le permit macelarilor de doctori sa taie in carne vie, fara sa stie macar ce taie.

Imi aduc si acum aminte de figura disperata a unei prietene pe care a abandonat-o salvarea pe o banca din curtea unui spital impreuna cu mama ei, pacienta bolnava care nu se putea tine pe picioare.

Nu am uitat cum, pe picioarele mele, m-am plimbat intre sectiile de Urgenta a 3 spitale si doar dupa foarte multe insistente am fost pusa la un ecograf. Cand toata lumea imi explica ca eu pierd sarcina, dar eu eram sigura ca nu pot fi insarcinata. Nu pot uita nici ca am fost suspecta de Sifilis, da Sifilis!!! - din cauza unui cretin de doctor care oricum trimitea pe toata lumea la analize pentru BTS.

Am locuit 2 ani langa maternitatea Giulesti unde zilnic vedeam aproximativ 50 de femei (de etnie rroma) tratate ca "vacile" care veneau sa faca avort ... si nu vreau sa-mi mai amintesc de persoanele dragi pe care le-am pierdut din cauza lipsei de interes, profesionalism, dotari ale sistemului medical romanesc.

Cand sistemul medical public da gres, te bazezi macar pe cel privat si scoti bani din buzunar cu speranta ca specialistul te va face bine pe bani ... cel mai tare dermatolog din Romania evalueaza pacientii dupa cate sute/mii de euro costa interventiile pe care le vor face.

Oricum, cel mai mult ma intriga cand nu pot pune un diagnostic clar si decid sa intervina chirurgical, sa curete si apoi vor vedea rezultatele biopsiei ce spun: "Nu stim exact ce a fost, dar nu e nimic grav. Daca ar fi fost grav, ne-am fi dat seama". Acest raspuns NU e o gluma! E raspunsul unui doctor specialist!

Inchei cu speranta ca viitoarele generatii de doctori vor schimba sistemul. Acestea au schimbat, de fapt, si stilul de promovare a examenelor imposibile de la medicina, sustinuti de fel de fel de gadgeturi si dispozitive moderne. Ma intreb: cand vor fi in operatii complexe vor avea un prieten acasa care sa le dicteze din carti ce trebuie sa faca?

Radeam de un prieten austriac cand il intrebam mereu: ce iti doresti de la viata? El raspunde mereu: Sanatate!!! doar atat Sanatate!

Noi tendinte in piata auto

Nu sunt expert auto, dar constat -uimita- ultimele tendinte din piata. Fenomenul general e astfel: toata lumea vinde masinile cu valoare peste 7000 euro pentru a le inlocui cu altele pana in 3000 euro, nu conteaza motorizare, culoarea sau de unde le cumperi... important e pretul, sa consume putin, sa nu necesite investitii suplimentare.

Cand am vandut-o pe Corsa, am crezut ca e o masina deosebita si din acest motiv sunt sunata de la TM, IS, BN, dar si foarte mult de la nivel local. Trebuie sa recunosc ca postarea anuntului cu poze reprezentative pe site-ul cu anunturi din toata Romania, www.tocmai.ro, a facut mai mult decat 100 de anunturi locale si mii de cuvinte. Asa a ajuns ofera mea sa fie cunoscuta in toata tara, iar pozele i-au convis pe cei de la Timisoara sa vina pana in inima Ardealului pentru masina.

Prietenii mei, considerandu-ma o norocoasa, m-au rugat sa ma ocup si de masinile lor sa le vindem. Am folosit exact aceeasi reteta - anunt cu 6 poze si descriere completa pe www.tocmai.ro ca sa vada totata tara ca masinile sunt de vanzare (ma refer la un VW Passat si un A4, ambele peste 7000 euro). Contacte foarte multe, dar foarte proaste: "iti dau ursuletul meu bmw si 2000 euro" sau multe alte variante proaste.

Aceeasi problema a intampinat-o un alt prieten cu un Golf de vanzare - Pret 5000 eu. "Ma suna lumea in disperare, dar niciunii nu au bani. Nu inteleg de ce ma mai deranjeaza si vin sa o vada cand stiu clar ca nu au bani."

Si totusi, ca sa dezmintim teoria ca romanii nu mai au bani, vedeti topul marcilor auto cu vanzari pe plus din wall-street de azi: AC, Lamborghini Gallardo, Rolls-Royce coupe, Ferrari si alte mizilicuri de acest gen.