duminică, 31 ianuarie 2010

"Curat si bine aranjat, faci din coliba un palat"

Acesta era mesajul transmis de un stergar de pe peretele din bucataria bunicii mele. De fapt stergarul era in bucataria de vara a bunicii mele de la tara, bucatarie construita dupa modelul traditional al zonei, cu cuptor pentru copt panie si cozonaci si soba cu plita.
De cand am invatat alfabetul, de fiecare data cand intram in bucatarie citeam cu aceeasi placere acest mesaj. Si de fiecare data cand ma mut imi aduc aminte...
Acum scriu despre el, marcata de mutarile din weekend si pot confirma ca o casa curata si aranjata cu putin bun gust poate arata ca un palat. Si cu putina imaginatie, iese mai misto ca la Ikea (nu e neaparat misto, dar e la moda)

joi, 28 ianuarie 2010

Pasiuni

Azi am gasit aceasta poza pe net si mi-am spus ca trebuie sa o pastrez pe blogul meu. De fapt imi place parul fetelor, iar parul si unghiile sunt o pasiune pentru mine. Din copilarie aveam o obsesie cu tunsul, agrafe, citeam pe unde apucam despre moduri de ingrijire si coafare a parului. Eram in clasele 1-4 prima oara cand m-a lasat mama sa ma tund singura, iar ultima oara cand m-am tuns singura a fost intr-o noapte in primul an de facultate, in camin. Pe la 1 noaptea m-am pus in patul meu de la etaj simtind nevoia de o schimbare si am facut-o.
Am hotarat ca la urmatoarea petrecere/eveniment pe care il vom organiza, invitatii vor fi Veveritele vesele
I wish u the best on your way!

miercuri, 27 ianuarie 2010

Spune-i: Te iubesc!

Acesta este motto-ul unei florarii on-line pe care am gasit-o pe tocmai.ro. Ma asteptam sa gasesc un site "carpit", facut cu 3 poze din telefon, care prezinta un numar de telefon la care iti raspunde o tiganca florareasa in Gara de Nord sau in Piata Cosbuc. Spre surprinderea mea, anuntul cu oferta de flori era scris de nota 10 si am gasit site-ul lor incredibil de bine pus la punct. Chiar cred ca structura acestuia a fost gandita special pentru barbati, adica nu au creat un simplu catalog cu buchetele oferite de ei, ci au legat fiecare buchet de evenimente, sentimente, sortimente, ocazii, culori, etc. Deci, ca barbat trebuie doar sa sti pentru cine ai nevoie de flori (mama, iubita, sefa...) cu ce ocazie (Aniversare, romantica...) ce culori ii plac si sa ai CARD-ul plin. Si totusi, nu foarte plin fiindca sezonul reducerilor este inca si la flori.
Totusi pentru barbatii mai indrazneti (a se citi indragostiti) va recomand o florarie din Cluj-Napoca, care livreaza international minunatia de mai jos.
Cea mai frumoasa amintire a mea legata de flori e din ziua in care am implint 16 ani si am primit un cos imens, care in luma decembrie avea Frezie cu un parfum demential de puternic. Impactul a fost de 3 ori mai mare decat trebuia: in Sibiu nu existau la momentul respectiv florarii cu livrare la domiciliu, era primul buchet pe care l-am primit vreodata, era imens si cu flori deosebite pentru acel sezon.
Si o alta amintire frumoasa ma leaga de buchetul din poza de mai jos pe care l-am primit in decembrie 2007 de la amicul meu de-o viata, care era plecat peste mari si tari. Nu a fost moment mai penibil in viata mea ca acela in care am primit acest buchet, in mijlocul petrecerii de la firma, in conditiile in care toata lumea ma felicita pentru ca iubitul meu este senzational, doar ca florile nu erau de la el ;-(((
Atentie barbati: decat sa luati un buchet mare si prost, mai bine unul mic si deosebit/delicat.
Si trebuie sa inchei: Cel mai frumos barbat e cel imbracat la costum, care cand merge se aude "poc-poc" si se da jos din o masina buna, ca sa iti deschida usa, cu o rosa alba in mana.
Gentleman, good evening!

marți, 26 ianuarie 2010

Ma gandesc la ea

Am gasit poza unei vitrine pe langa care trec in fiecare zi si ma intreb ce a fost odinioara acolo?
Fiecare barbat care citeste (chiar si din gresala) acest blog, sa urmareasca atent filmul de mai jos .

Rochie de mireasa la SuperOferta

Deja mi-am creat un obicei sa intru pe site-ul de anunturi de mica publicitate www.tocmai.ro sa ma uit ce rochii de mireasa au mai aparut si mai ales, sa vad fetele tinerilor care se casatoresc.
De anul trecut nu am mai intrat, dar totusi am gasit cateva modele interesate la preturi atractive. Si calitatea serviciilor foto face diferenta intre mirese. Din pacate, totul se reduce la bani, iar cu aceste vremuri de criza toata lumea cauta diverse metode sa diminueze cheltuielile de frica sa nu ramana cu datorii.
Mi se pare trist sa fi nevoita ca mireasa sa reduci bugetul pentru rochia mult visata. Se presupune ca o singura data in viata esti mireasa si chiar si atunci esti nevoita sa faci petrecerea sub chinul gandului: "Nu avem bani. Trebuie sa ne restrangem!"
Daca as fi in aceasta situatie, as prefera sa nu ma marit. Mai pot astepta 1/2 ani pana se gasesc banii necesari pentru o nunta frumoasa asa cum ti-o doresti. Am vazut prea multe mirese dezamagite de nunta lor, de rochie, de poze si ani de zile (poate mai mult de jumatate din viata) poarta in suflet resentimentul ca nu au avut nunta mult visata.
La 16 ani, cand am facut primul tur al Europei am ramas impresionata de Venetzia si inelele de acolo. Mi-am promis ca ma voi casatori doar cu acela care ma va rapi un weekend la Venetia si ... si promisiunea inca e in picioare.
Pe o colega de facultate a scos-o iubitul intr-o vineri seara in oras, a dus-o la aeroport, destinatia Paris, in varful turnul Eiffel - cerere in casatorie.
O situatie asemanatoare am patit si eu intr-o sesiune de vara, cand m-a scos un prieten dintre carti, pentru o cafea in Herastrau si am ajuns la mare. A fost cel mai misto weekend la mare. Dar faceam in mod constant asemenea intalniri: ieseam la cina si ajungeam la Giurgiu, pe malul Dunarii sau la Brasov/Sinaia.
Asa ca: Fetelor, sa aveti parte de nunta la care ati visat! daca nu, mai asteptati! va trece criza ;-)

luni, 25 ianuarie 2010

Un inceput de saptamana Excelent!

Nimic nu se compara cu frumusetea naturii intr-o zi insorita petrecuta in varful muntelui acoperit de zapada. Am avut un final de saptamana ca in povesti, departe de aglomeratia urbana, fara semnal la telefon, fara mailuri, fara conditii de 5 stele, fara Cola, tigari sau ciocolata ... doar natura si oameni deschisi, pusi pe distractie.
Soarele ne-a mangaiat tot weekendul, in ciuda celor sub -10 grade de afara. In cele cateva minute in care ramaneam eu cu mine, pe teleschi, ma gandeam cum ar fi fost viata mea sa traiesc in acea zona? Departe de internet, birou, telefon, fara incalzire pe gaze, fara supermarket... doar cu grija: ce mancam? ai pus pe foc? ai maturat zapada?
Oare as fi invatat sa schiez daca m-as fi nascut langa o partie de schi? Toti prietenii mei de la mare au frica de apa/inec si nu stiu sa inoate.
In spate e muntele Sureanu, care ne-a fost prieten pentru 2 zile. Accesul a fost facil pana la tabara (cu jeep-urile), iar pana la partie au ajuns doar soferii dornici de aventura.
Am ramas blocati pe drum, aproape de partie, din cauza zapezii proaspete. Am facut loc si celorlalti participanti la trafic si am ramas noi cu jeepul in sant (nu doar o data...). Ne-am intors de la partie trasi cu o coarda lunga si cu muzica la maxim. Ne-am dat cu snowmobil-ul (senzatie unica) si ne-am aventurat cu jeepul pana la lacul glaciar.
Am dansat Lambada in costume de schi, in jurul focului de tabara si am facut febra muculara din cauza rasului, nu a schiatului.
Zapada a fost bucuria pentru toti, dar salbaticia si linistea pe care am regasit-o in varful muntelui ne-a incarcat bateriile la maxim. Nu as da muntele Sureanu pentru nici o alta statiune montana din Romania, nici pentru "luxul" din Poiana, nici pentru pitorescul-comercial din Valea Dorului.
Iar vestea care a incununat cu bucurie aceasta saptamana este ca prietena mea din copilarie, colega mea de banca din liceu, a avut aseara o noapte deosebita. Dupa 5 ani de relatie, iubitul ei i-a propus sa inceapa viata impreuna. A fost o cerere in casatorie deloc banala, foarte bine planificata, care le da sclipirea si increderea in viitor. Felicitari!

vineri, 22 ianuarie 2010

Sunt Managerul propriei mele vieti

Am primit azi un mail care ma indeamna sa fiu managerul/leader-ul propriei mele vieti.
"Cum ar fi ca ceilalti sa te asculte cand vorbesti? Cum ar fi sa poti sa te conectezi direct la ceilalti parteneri de discutie, scoala, job, viata sau familie? Cum comunici? Ce te motiveaza? Care sunt valorile tale? Pentru ca acum programul de coaching “Leadership pentru TINE” te invata sa evoluezi catre nivelul ideal al carierei tale, sa identifici domeniul si sa iti incepi propria afacere, sa fii eficient, autentic si prosper in cariera." - interesata abordare... cineva a muncit putin pentru textul asta si ma bucur ca incep sa existe profesionisti in domeniu.
Vad in jurul meu tot mai multi oameni condusi de noul stil de viata, condusi de jobul pe care il detin si nu de vointa lor. Nu se pot lasa de fumat pentru ca toata lumea fumeaza in jur, nu pot face sport pentru ca nu au timp, nu ajung la teatru fiindca trebuie sa duca laptopul la reparat si masina la spalat, iar lista aberatiilor pe care le aud zilnic continua. Dar oare cine spune daca ai sau nu timp? parerea mea e ca "Cine imparte, parte isi face!" si cu un bun management al timpului reusesti sa muncesti 10 ore/zi (ca sa faci cariera), iti faci timp si de iubiti si prieteni 3ore/zi, 7 ore dormi, iar restul de 4 ore iti ajung pentru activitati de genul: filme, shopping, teatru, citit, sala, Spa, etc.
Eu mi-am facut un afis mare care imi aminteste in fiecare zi ca trebuie sa: mananc la ore regulate mancare proaspata si sanatoasa; fac sport diversificat indoor&outdoor; citesc si tot ce fac zilnic, dar vreau sa ma asigur ca nu uit.
Piesa de mai jos e hitul - Mercedes E 320, Bleu, 4x

Demi Moore e senzationala!

miercuri, 20 ianuarie 2010

Casablanca

Am primit o oferta de croaziera care includea cea mai atragatoare destinatie (pentru mine) - Casablanca. Si fiindca nu pot pleca in croaziera m-am gandit sa scriu despre pasiunea mea pentru Casablanca. E legata de filmul care poarta acelasi nume si de o persoana draga mie.
Scriu despre primul film Casablanca, realizat in 1942, care ii are ca protagonisti pe Humphrey Bogart si Ingrid Bergman, doi actori grei ai acelor vremuri. Intr-o frumoasa poveste, ei explica ce inseamna iubirea adevarata, lipsindu-se de scene fierbinti, socante, in 3D/5D/7D. Iubirea nu inseamna sa o iei saraca de pe strada si sa te casatoresti cu ea, nici el sa fie orb si din dragoste sa ii revina vederea, nu o demonstrezi iesind cu baietii la o bere si cumparandu-i ei o bijuterie, etc. Sper ca cei care nu au vazut acest film pana azi, dar ii stiu piesele lui Guta, sa deschida repede DC si sa-l downlodeze.

Sa dedicam cateva randuri si persoanelor dragi care au avut o contributie fantastica in orientarea curiozitatii mele spre istorie, arta, muzica, film, teatru... spre cultura generala. Scriu despre omul care mi-a dat aripi si curajul sa zbor, despre cel ce mi-a aratat ce inseamna respect pentru mine si pentru cei din jur, despre cel care mi-a confirmat ca nu face bine sa traiesti intr-o lume falsa si curatenia spirituala e mereu prioritatea care te ajuta sa treci peste problemele financiare, sentimentale, de sanatate, peste orice. Cea mai fericita perioada din viata mea a fost cand nu aveam casa, job, pe nimeni aproape si nimic, dar il aveam pe el.
E foarte misto senzatia sa fi drogat cu fericire. Creeaza dependenta!

marți, 19 ianuarie 2010

Romanie, plai cu dor...

Daca ieri scriam despre INCREDERE, azi pastrez subiectul in apropiere si propun PROFESIONALISM. Si am ales profesionalismul pentru ca zi de zi ii simt lipsa, zi de zi tot mai mult.
Suntem in tara miilor de specialisti iesiti de pe bancile facultatii cu copiutzele in buzunar, cu pixul cu laser in mapa si gandaceii de la hands-free inca lipit de timpan, documentati din carti scrise de marii profesori universitari care au iesit la pensie de mult. Si nu ar fi situatia atat de grava daca specialistii intrati in campul muncii si-ar da interesul pentru profesia lor in loc sa se planga toata ziua ca: salariile sunt mici, criza e pe noi, etc.
In aceste vremuri de criza vreau sa platesc pentru anumite servicii sau produse si am senzatia ca nimeni nu vrea banii mei. Vreau sa imi cumpar o bijuterie, iar vanzatoarea in loc sa ma ademeneasca sa cumpar ceva cat mai scump, se rasteste la mine sa ma hotarasc mai repede ce vreau ?!? iar aceeasi atitudine se intampla si in relatia B2B. Unde e criza? A disparut! fiindca toata lumea e plecata la schi.
"Profesionalismul" e legat foarte strans de "incredere" si "succes". Mereu am auzit vorba "Din greseli inveti!".
Nu! WRONG! Din succes inveti!
Fiecare succes e un pas inainte, care iti ofera incredere si dorinta sa ridici capul si sa mergi mai departe, iti da curajul sa vrei mai mult si cateodata chiar nebunia sa iti asumi orice risc pentru implinirea dorintelor.
Asadar, ridicati capul si indrazniti sa fiti profesionisti. Fiti autodidacti si daca nu va place cum va trateaza vanzatoarea/taximetristul/colegul de birou/prietena/partenerul de afaceri raspundeti-i prin un exemplu pozitiv. Intotdeauna ati fost intrebati: ce vrei sa te faci cand esti mare? care este idolul tau? care este artistul tau preferat?

luni, 18 ianuarie 2010

Infidelitate sau Normal?

Monogamie/ Bigamine? Bisexual/ Straight/ Gay? etc? Ce poate fi catalogat normal in anul 2010?
Citeam pe site-ul unei cunostinte care are curajul sa spuna lucrurilor pe nume, desi e "persoana publica" si se intreba: de ce barbatilor li se pare normal sa isi insele partenerea, dar considera de neiertat cand sunt inselati?
Ca femeie, inconjurata de foarte multi amici barbati, m-am lovit de foarte multe ori de aceasta situatie. Ba chiar pe fiecare barbat care inseala l-am intrebat cum s-ar simti daca ar afla ca si ea face acelasi lucru? Va spun sigur, niciunul nu s-a gandit vreodata ca EL ar putea fi inselat.
Cel care a inceput dezbaterea pe acest subiect sustine ca totul se limiteaza la Incredere si trebuie sa completez ca doar acele persoane care NU au incredere simt nevoia sa insele, de fapt persoanele slabe care au nevoie sa-si "atarne" existenta de cineva oficial, dar incearca sa-si camufleze frustrarile prin "relatii pasagere".
Lafel de interesant este si faptul ca reciproca e valabila: femeile care inseala considera de neiertat faptul ca sunt inselate. Aici intra si egoismul.
Nu sunt de acord sa accepti sa fi inselat/a, dar cand stii ca si tu ai facut acelasi lucru pe cine nu poti ierta pe tine sau pe el/ea? Totusi am un respect deosebit pentru oamenii care stiu ca sunt inselati dar totusi lupta ca sa isi salveze relatia, iar acest respect vine pentru ca eu nu am stiut/putut niciodata sa fac asta.
Deci... pana la urma ce e normal? Sa inseli? Sa fi inselat? Sa ramai fidel? Sa fi bisexual sau gay? Pana unde se intinde limita normalitatii?

joi, 14 ianuarie 2010

La multi ani!

Nu puteam trece peste aceasta zi fara sa consemnam importanta ei. In timp, s-au intamplat foarte multe lucruri misto in aceasta zi: s-a nascut poetul national Eminescu, s-a nascut Ioana (colega mea de camin din facultate sau un mare geniu nedescoperit), s-au unit destine si s-au despartit destine...

Dar sa scriem cateva randuri despre colega mea de camin Ioana, care pana si azi cred ca a crescut doar cu lapte si "horinca" (palinca/tuica... cu multe grade). Doua ardelence entuziaste ne-am intalnit intr-o camera de camin din Bucuresti plina de gandaci si nu ne-am fi mutat in ruptul capului de acolo fiindca ce farmec ar avea facultatea fara viata de camin? Fara muzica rock ascultata toata noaptea de vecina neagra la ochi, fara luna de convietuire cu gandaci (dupa o luna s-au saturat de curatenia de la noi din camera), fara vinul lui tata si horinca de bihor, fara petrecerile cu mopul sau orele de styling tinute?
A fost o perioada frumoasa, dar mai ales in sesiune ti-era mai mare dragul sa locuiesti cu Ioana. Somnul ei sanatos alunga orice urma de stres si te facea sa intelegi ca somnul si petrecerile sunt cele mai bune pentru sanatatea ta. Asa invatai sa te concentrezi maxim pe examen in putinele ore ramase pentru studiu.
Imi amintesc in anul 3, dupa ziua ei aveam pahare de vin sparte in geanta si an de an, ziua ei a fost o zi de referinta. Azi nu-i pot fi aproape fizic, dar mintea mea e alaturi de ea si nu doar azi, ci de fiecare data cand cumpar accesorii de par, cosmetice, cand vad dulapuri mult prea mici, mult prea pline, cand fac paste... ,iar lista contiuna.
La multi ani, Ioana!
La multi ani, Eminescu!

luni, 11 ianuarie 2010

BMW si Base - 2 branduri nationale

Nu stiu in alte tari cum e privit BMW, dar in Romania esti "tare" daca ai un BMW ,dar mai ales "manelistii" si "cocalarii" isi poarta tricourile din China cu scrisul mare Nike/ARMANI/Versace in acest tip de masina.
Ma uitam pe tocmai.ro sa vad ce se mai intampla cu preturile la masini si ma impiedic de acest anunt. Interesanta masina, dar ce cauta posterele presedinetelui pe ea? si cu Coca-Cola din spare ce facem? cat de relevanta e o asemenea poza pentru a vine un autoturism?
Eu nu pot sa o cumpar pentru ca il are pe Base ca "extra". Sau oare afisele respective dau cai in plus? sau se deschid toate portile cand apari cu o asemenea masina? sau nu mai platesti tichete de parcare si nici amenzi?
Imi poate explica cineva ce a fost in mintea acestui roman?

joi, 7 ianuarie 2010

O parte din mine

Ma uitam de dimineata pe singura publicatie care o citesc din interes personal si pentru sufletul meu, este vorba despre Qmagazine.ro. Sunt o feminista convinsa (nu mi-e rusine s-o recunosc) si imi place la nebunie de Floriana Jucan, atat femeia cat si jurnalista din ea. Floriana e genul de femeie care poate muta muntii din loc pentru visele, aspiratiile si proiectele sale, care nu se da niciodata batuta.
Ultima luna a anului care a trecut a fost foarte aglomerata si nu am reusit sa fac tot ce mi-am propus, respectiv am neglijat acest blog, iar printre altele am neglijat si multe persoane dragi sau pasiuni. M-am trezit in dimineata de 1 ianuarie in varful muntelui, suparata pe mine ca aglomeratia cotidiana m-a facut sa uit dorita mea de a fi prezenta la concertul de anul nou de la Viena. Din acelasi motiv am ratat si concertul de Craciun orchestrei de la Viena tinut la Sibiu. Asa ca a mai trecut un an... dar macar ii am pe cei dragi aproape.
Totusi, va las sa ascultati fragmente din cele mai bune piese ale lui Johann Strauss II (fiul)

Nu e nimic mai frumos decat sa dansezi pe "Dunarea albastra" pe un vas care pluteste pe Dunare.

marți, 5 ianuarie 2010

Un an nou

Iata ca a inceput anul 2010 cu multe dorinte, sperante, ambitii si vise care se vor implini. Au mai ramas cateva planuri neimplinite anul trecut si se pare ca exact la un an, se vor concretiza, s-au schimbat putin actorii, dar personalul pricipal si locul de defasurare al actiunii au ramas aceleasi.
Pentru anul 2010 doresc tuturor romanilor sanatate multa (fiindca sistemul sanitar e dezastru), perseverenta si dorinta de munca. Sunt convinsa ca nu va fi un an usor, din punct de vedere financiar, dar imi plac rezultatele acestei crize economice asupra oamenilor. Parca incepem sa ne umanizam ca popor, dispar "fitzele", gandim mai calculat si cautam stabilitatea emotionala, in afaceri, ne asumam riscuri mai putine. Am ramas surprinsa de numarul tinerilor (odinioara holtei si "umblatori") care au planuri de logodna, isi cauta casa, nu mai petrec seara de seara, si-au schimabt sistemul de valori.
Nu pot decat sa felicit criza financiara pentru educatia care a facut-o in randul tinerilor. De mic copil am auzit ca Germania e o tara atat de educata fiindca daca gresesti - platesti. Si platesti usturator de mult ca sa iti amintesti data viitoare cand vrei sa incalci regula. La noi nu a fost nevoie de amenzi.
Si fiindca discutam de planurile pentru acest an, mi-am dorit foarte mult sa ajung la unul din spectacolele Cirque du Soleil din Europa si chiar daca nu am o certitudine, sunt convinsa ca vom reusi. Mi-as fi dorit sa ajung la spectacolul de la Las Vegas (trebuie sa vezi acest video http://www.youtube.com/watch?v=P0hunigdVig&feature=fvst ), iar daca odata nu am primt visa "to get married in Vegas" sper sa reusesc pentru Cirque du Soleil.
Am gasit randurile de mai jos si iti cer parerea: par scrise de un barbat, dar orice barbat ar spune ca sunt scrise de-o femeie; tu ce zici?

"Singurul lucru care contează
femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...
femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei
fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii
o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux
femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti
femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor."
naicuL ucsemarvA