In drumul meu spre a ma spala pe maini inainte sa mananc, gasesc in toaleta o copila respectuoasa, de vreo 10-12 anisori, care profita de apa de la toaleta sa se curete/spele pe maini, fata, cizme... m-a socat. Un copil al strazii, se spala intr-o toaleta publica! M-am bucurat pentru ea ca angajatii locului ii permit asta, desi putea in baie de la ea de iti muta nasul.
Apoi, asezandu-ma la masa am zarit-o din nou, plantata langa usa, rostea mecanic aceeasi poezie... da-mi.... nici nu cred ca o mai interesa ce cerea sau ce zicea sau ce si cat primea. Cred ca era destul de fericita ca statea pe un calorifer la caldura si ca nimeni nu o alunga de acolo.
Ma uitam blocata si incercam sa gasesc un raspuns la intrebarea ce pot face pentru ea: sa-i dau bani? cine stie ce face cu ei sau cine ii bea? cat pot valora cativa lei pt un copil fara casa, famile, dragoste, afectiune, fara educatie?!?
Vroiam sa sun la protectia copilului sa vina sa o duca intr-un loc unde i se ofera un pat si o masa calda, acces la educatie etc. Oare la ce numar trebuia sa sun? Cand ar fi venit acei oameni sa o ia?
De aici rezulta intrebarea: cum e mai bine sa cresti? singur, abandonat pe strazi? dar totusi liber? sau inchis in casa de copii? dar totusi protejat de siguranta zilei de maine... pana la 18 ani.
Sentimentul de neputinta care mi-a ramas ma tot intoarce cu gandul la acel copil... Chiar si animalele au puternicul instinct matern, iar toate femelele o iau razna cand e vorba de puii lor... oare ce poveste ascunde acea mama care si-a abandonat copilul pe strazi?
eram la un kebab ! :)) apar patru copilasi,; ii vad cu coada ochiului si cand se apropie, instinctiv, pentru nu a-mi strica pofta de mancare, le fac un semn sa se indeparteze. nu comenteaza, trec mai departe. dupa un tur de mese se aseaza la una,probabil ca sa se incalzeasca fiindca sigur nu aveau bani sa-si cumpere ceva. eu infulecam cu pofta ... dar cu coada ochilor tot ii vad desi incerc sa-i evit... nu mai pot, ma ridic ma duc la ei si ii intreb; ce vreti sa mancati. se uita la inceput neincrezatori, apoi intimidati nu stiu ce sa aleaga... unulmai maricel zice: ce vreti dumneavoastra!mie-mi place kebabul la farfurie cu o cola asa ca am comandat patru.cand au venit portiile le straluceau ochii si zambeau cu gurile pana laurechi. inainte sa se apuce sa manance, ce sa vezi... se intorc spre mine si imi spun: multumesc! na ! ce dracu sa mai zici. am terminat de mancat... kebabul nu mai avea gust...am comandat si patru prajituri din alea cu picoturi - nu stiu cum le zice ca nu-mi plac prajiturile si le -am trimis la masa lor. cand le-au vazut nu mai stiau ce sa faca, sa lase kebabul si sa sara pe prajituri sau sa continue sa manance. m-am ridicat sa plec si le-am recomandat sa termine mai intai kebabul si mai apoi sa manance prajiturile.i-am intrebat daca cersesc si au zis ca da,sunt din Poplaca si au intrat sa cerseasca ceva banuti ca nu au de autobuz... 3 lei pentru cei mai mici si 6 lei pentru cel mai marisor. m-au mai "facut" de 20 lei. am plecat .fascinatia provocata de ochii lor de copii fericiti, chiar si pentru o clipa, m-a marcat. si totusi nu am puterea sa fac mai mult... Si uite asa am mancat un kebab de vreo 120 lei :)) aveti grija, e scumpa mancarea la big mama :) ;)
RăspundețiȘtergereO bucurie mare pentru ei, dar totusi atat de mica pentru viitorul lor... maine lafel vor ingheta si cersi bani de autobuz, la scoala nu prea au timp sa ajunga ca trebuie sa cerseasca, iar lista problemelor lor continua.
RăspundețiȘtergereAr fi bine ca macar cate un om cu suflet mare sa ii gaseasca in fiecare zi si sa le ofere o masa pe cinste. Un stomac plin ii impiedica pe multi sa mai faca diverse prostii precum: punga cu bronz/ prenandez... etc