Am auzit discutii despre romanii gipsy pe plaja, la mall, in restaurante si de fiecare data am ramas muta de uimire cum pot vorbi strainii despre noi, ce magine gresita au!!!
Intr-adevar tara noastra are frumuseti naturale cum rar gasesti, dar betele in roate puse oricarui potential investitor sau banii furati din proiectele finantate de stat nu au facut altceva decat sa transforme Romania intr-o frumusete plina de gunoi (ca sa nu-i spun rahat).
Am inceput, mai nou, sa imi pun intrebarea ce ar trebui sa raspund cand sunt intrebata in strainatate ce nationalitatea am? Mi se spune ca sunt: german or dintr-o tara nordica; iar eu cand spun ca sunt din Ro, in 2 min interlocutorul meu gaseste un motiv stupid sa se retraga. Probabil ii e teama ca, desi sunt ceva mai bine imbracata, ii fur portofelul sau telefonul.
Am primit de la un roman care locuieste in Canada urmatoarea intrebare: Aveti buget sa mancati la restaurant? Nu pot descrie reactia mea si sila pentru romanii care au plecat si au uitat ca tot romani au ramas.
O condamnam pe o frantuzoaica, cu care ne-am imprietenit, pentru felul in care vorbea despre tiganii romani, adica romani. Dar cand am ajuns la aeroport si am vazut romanii care se intorc acasa de la munca si tiganii (care m-au rugat sa fac o poza cu ei?!?) am inceput sa o inteleg si totusi sa ma intreb de ce sunt ei ambasadorii acestei tari? Copiii nostri olimpici international abia acopera cu performanta lor un articol dintr-un ziar local, dar tiganii nostrii au reusit sa tina ocupata prima pagina a marilor publicatii nationale si internationale saptamani intregi. Cu asemenea exemple promovate, mai merita oare sa ne intrebam de ce sistemul nostru de valori e in continua scadere? unde e cultura si educatia? unde au disparut valorile? traim intr-o lume cu forme fara fond?
Inchei cu partea cea mai trista pt mine, romanul a pastrat din perioada ceausista dorinta de a sta la coada, de a forma mereu coada, de a te impinge la coada ca sa-l enervezi bine pe cel din fata, de a te baga mereu in fata cozii. De fapt viata in stil romanesc si-ar pierde farmecul dar n-ar exista cozi: in fata cui sa te bagi? pe cine sa mai inghesui si impungi? cine te-ar mai injura?
Si tousi... Unde e mandria de a fi roman? pe ce se bazeaza?
A fi mândru înseamna în primul rând a avea sentimentul demnitatii si al onoarei. Sunt mândra de parintii pe care-i am pentru ca-s ai mei si nu am nevoie de alte motive. Le datorez viata si asta e suficient. Tot asa, sunt mândra de tara asta pentru ca este a mea si îi datorez identitatea pe care o am. Nu vreau alta idenitate. Nu vreau alta tara. Nu vreau alta limba. Nu vreau alta istorie. Sunt mândra ca sunt românca si voi fi pâna la capatul zilelor mele, indiferent câti netrebnici vor întina numele neamului astuia. Iar pentru aceasta nu am nevoie sa ma bazez pe nimic si nu am nevoie sa ma justific. A fi român nu înseamna nici mitocania unora, nici indiferenta altora, nici aglomeratia din trafic, nici indobitocirea prin mass-media, nici descurajarea valorilor. Nu ma rusinez ca sunt românca din pricina netrebnicilor din tara asta, asa cum mândria mea esentiala de a fi românca nu se bazeaza pe performantele lui Brâncusi sau ale Nadiei Comaneci. Sunt mândra si punct. Pentru un român, a fi român este un dat, asa cum pentru un om a fi om este un dat, asa cum pentru un cires a fi cires este un dat. Iar datul nu se justifica, ci se accepta si se asuma cu demnitate.
RăspundețiȘtergere