Multumesc cerurilor! Sunt Norocoasa!

Citeam acum in presa nationala ca 24 milioane de europeni sunt fara locuri de munca, deci somanjul in zona euro a ajuns la un nou record. Am constatat disperarea aceasta de a munci ceva in randul femeilor din Sibiu cand am dat anunt pe www.tocmai.ro ca imi caut dadaca. Anuntul meu promovat special in Galerie, a strans in 7 zile peste 1300 vizitatori UNICI (pentru cei care nu inteleg cifrele - e ENORM), iar doar eu stiu pe ce criterii am facut selectia intre gagici pentru ca sunau in disperare.
Pentru cei care vor sa se angajeze prin anunturi care le-au gasit pe internet, cred ca ar fi important sa tina cont de urmatoarele aspecte:
- daca in anunt se specifica sa contactati doar pe e-mail sau doar pe telefon sau doar intre anumite ore - respectati cu sfintenie aceste indrumari, altfel riscati sa nu fiti luati in seama. Eu am specificat clar ca vreau sa fiu contactata doar pe telefon, deci am citit zecile de mailuri primite, iar fiindca nu m-a impresionat niciunul, nu am raspuns la nimeni. Daca toate cele care mi-au trimis mail si-ar fi rupt 2 minute si 10 centi sa ma sune, aveau o sansa in plus.
- apoi modul in care vorbesti la telefon de cand spui "Alo" conteaza teribil pentru prima impresie pe care si-o face interlocutorul despre tine. Eu am ales-o ca dadaca chiar pe prima fata care m-a sunat. Mi-a placut vocea ei energica si optimista, tonul ei si atitudinea. OK!
- daca reusesti totusi sa treci de selectie si esti chemat la interviu, aminteste-ti ca trebuie sa scoti in evidenta toate punctele tale forte (nu problemele tale personale si financiare) si trebuie sa pari macar interesat de viitorul tau job. Cand am intalnit-o pe actuala dadaca, a sarit direct la copil si cat am stat cu ea m-a bagat in seama in limita bunului simt, in rest copila a fost pe primul loc si sa aiba grija de ea. O alta dadaca a venit la noi acasa la interviu, a stat 2 ore si mi-a povestit toata drama familiei ei, cu toate cazurile de cancer, divort si alte probleme, nici nu s-a spalat pe maini pt ca oricum nu a avut nici o intentie sa puna mana pe copil.
- iar cel mai important pentru o persoana care isi cauta un loc de munca este sa indrageasca si sa isi doreasca jobul. Nu cred ca e nimic mai frumos decat sa te trezesti dimineata si sa astepti cu nerabdare sa ajungi la servici sa te confrunti cu noi provocari si distractii. Dadaca mea m-a sunat duminica seara doar asa ... sa vada ce face pitica mea fiindca deja ii era tare dor de ea. Se citeste entuziasmul pe fata ei si ca ii place in fiecare zi ce face.
Asadar... somerilor... puneti mana pe toate ziarele cu locuri de munca... butonati toate site-urile cu joburi... iesiti pe strazi si cautati un loc de munca , chiar daca nu e bine platit, iti poate aduce satisfactii pe alte planuri.
Si poate va intrebati de ce cred ca sunt norocasa?!? Sunt convinsa de norocul meu! Nu am stat 2 ani acasa in concediu de maternitate ca sa fiu ulterior nevoita sa o iau profesional de la 0, chiar din contra, m-am intors cu placere la munca, pe o pozitie mult mai buna ... iar azi nu imi plimb toata ziua copilul prin parc, plangandu-mi de mila ca nu am bani sa il duc la mare sau ca sunt somera, ci profit de cele cateva ore libere pe care le am ca sa ma distrez cu copilul meu.

In viata, totul are un pret!

Sus sau Afara!

Ma gandeam in seara aceasta cat de dure, inflexibile si de foarte multe ori greoaie si ineficiente pot fi multinationalele. Au un sistem foarte dur, clar, precis, targete bine conturate, traininguri specializate, scumpe si tot ce vrei, dar un sistem foarte slab de a motiva oamenii sa faca mai multa treaba decat in casuta lor. Chiar din contra, cine iese din casuta risca sa incaseze o lovitura fatala. Dar tu, ca simplu angajat, cine esti tu ca sa te bage in seama o multinationala? Ce crezi ca daca pleci multinationala va da faliment? Nici macar firma de la colt nu va da neaparat faliment daca tu nu mai esti angajatul ei... asa ca ma intreb care mai e recunostinta si respectul angajatorului fata de angajat in vremuri de criza?
De vre-o 3 ani imi amintesc periodic de expresia "Up or Out", care chiar si pe mine ma ghideaza destul de des in luarea decizilor. Aceasta expresie vrea sa spuna ca ori esti mai mult decat bun si iti mentii calitatile la nivel cat mai inalt, ori poti pleca oricand la plimbare.
In seara asta am citit fugitiv mesajul unei tinere catre colegii ei din multinationala si mi-am amintit de expresia de mai sus. Draga de ea, era un angajat ok, care isi facea traba, singurul ei defect era ca trebuia sa faca naveta zilnic Sibiu - Medias. Atentie, NU invers! Dupa mai bine de 1 an in care a pierdut minim 4 h /zi cu naveta, apare intrebarea de ce nu excela in rezultate si era doar un angajat ok. Voi va dati seama ce inseamna sa faci naveta pe -21 grade sau vara pe +40?
Aici, eu consider ca e vina ei ca a acceptat acest job pentru o perioada atat de lunga de timp. Eu vad asta ca si cum s-a pedepsit singura sa stea la colt, in genunchi in aceasta perioada. O felicit pentru rabdare, desi nu inteleg de ce a facut acest act de caritate.
Draga de ea a mai dat si un mail catre colegii ei "uniti" si care se iubesc intre ei ca fratii (de multinationala) si desi se putea pozitiona foarte frumos si elegant fata de situatie - a gafat-o din nou. Nu a reusit sa trezeasca in sufletele colegilor sai nimic mai mult decat compasiunesi mila, doar si ei sunt educati tot dupa expresia "Up or Out". Mi-e si mie mila de ea fiindca a mai iesit si sifonata ca imagine din aceasta poveste desi ea s-a sacrificat mult pt acest job. Problema e totusi a ei ca a acceptat sa faca asta, compania i-a oferit doar sansa sa aiba un anumit job si nu i-a cerut nimic mai mult. Partea de management al timpului depinde in totalitate de noi si nimeni nu ne cere sa ne "sacrificam" pt nimeni si nimic.

Deciziile si viitorul ve apartin!

De la capatul LuMii - Șureanu

A trecut un weekend plin de peripeții... cum sunt o mare iubitoare de munte, schi si salbaticie, ador sa merg la schi la Șureanu. Nu e un munte comenrcial, dar s-au facut investitii serioase in ultimii 2 ani si ai o diveristate destul de mare de partii... oricum e mult mai bine ca la Paltinis. O instalatie nou nouta de telescaun functioneaza in zilele cu conditii meteo ok, dar mai sunt 2 teleschiuri care ofera destul de multe variante de coborari.

Singura parte proasta e drumul de acces si cazarea. Desi e o zona izolata, ultimii 20 km sunt drum forestier care pleaca de la baraj de la Oasa, totusi au inceput sa se costruiasca si hoteluri cu SPA (inca nu sunt gata) pe langa cabanele private din zona. Ar mai fi pensiunea de la baraj de la Oasa (unde e f cald si bine, cu apa calda ...uhhuuu) sau cazare la tabara Luncile Prigoanei (cam trist cu toaleta in natura si apa la izvor).
Mergand foarte des pe acolo, ne-am gandit sa facem o petrecere in familie acolo, deci ne-am mobilizat vreo 40 pers., cu Natalia (9luni) in frunte. In alte ierni drumul era f ok fiindca mergeai pe gheaza cu putina zapada peste. De data aceasta, a nins continu, nimeni nu a curatat drumul si a fost destul de greu sa urcam fara lanturi si cu masina mica din cauza goaselor imense... dar a fost un fel de off-road pe drum.
Intr-un final am ajuns si la partie, unde deja era foarte mare eagoleratie (ora 2 si funtiona pana la 4). Am reusit sa facem cateva coborari, doar ca sus pe partie era un viscol si o ceata de "iti lua ochii". Fiind asa viscol, partia batuta a devenit 70% powder, dar oricum nu vedeai pe ce mergi din cauza cetei. Asa ca vinul fiert si aerul proaspat au fost deliciul zilei, pana a doua zi dimineata cand speram sa schiem devreme si apoi sa ne retragem acasa.
Dimineata la 8 s-a dat trezirea de alerta la toata gasca fiindca ninsese atat de tare incat riscam sa ramanem blocati pe munte. Deci adio schi la prima ora ci impachetarea de urgenta spre civilizatie. Am plecat din cabana spre masina si m-a luat o rafala de vant cu ninsoare si zapada viscolita incat nu mai vedeam la 10 cm unde e drumul. Imi imaginez ce senzatii tari aveau cei care erau pe partie si incercau sa se bucure de schi.
Am reusit sa plecam cu luxurianta mea masina, cu pitica mea in spate, sforaind linistita (dupa ce a dormit vre-o 30 min afara pr viscol). Ne-am blocat si suspendat cu masina de cateva ori, dar drumul fiind foarte aglomerat, cel de care te fereai ca sa treaca te si ajuta sa te scoata. Spirit de munte!
Cea mai tare senzatie a fost ca datorita vantului puternic si a drumului forestier ingust, venea cate o rafala de vant cu toata zapada din drum si ti-o punea pe masina atat de repede incat nu apucai sa franezi ca sa stai macar pe loc. Si asa te tinea in rafale vreo 10 min, fara sa te risti sa te dai jos sau sa faci ceva, apoi iti vedeai linistit de drum.
Cam asta a fost experienta noastra dupa care am invatat ca daca la Meteo spune ca e viscol si ninsoare mare, mai bine stai acasa si mergi la un SPA. Oricum la Sureanu ne vom intoarce neaparat in zilele insorite si doar cu jeep-ul... asta inainte sa devina o statiune comerciala, desi deja e foarte aglomerata zona.

Back to Life, back to Reality

Titlul acestui post nu vrea sa sublinieze ca in tot acest timp in care nu am fost activa pe blog am fost in varful muntelui, sechestrata de lume, ci pur si simplu nu am mai gasit timpul necesar sa scriu, uneori, recunosc, chiar nu am avut internet sau alteori, nu am mai avut gram de energie incat sa pot gandi sau macar scrie. Acum, la 8 luni dupa ce a aparut in viata noastra piticotul superb care imi organizeaza agenda si viata, pot declara ca m-am intors la bloggereala.

Am atat de multe sa va povestesc din aceste 8 luni incat nu stiu cum sa incep... nu stiu cat de mult va intreseaza sa stiti cum e sa nasti intr-un spital public sau sa va descriu sentimentele unei mame care e dispusa sa revolutioneze un spital, un oras, o lume intreaga pentru binele copilului ei... dar poate vreti sa stiti ca minunea mea de copil traieste azi datorita unei inspiratii de moment a doctorului meu, care a insistat sa imi faca cezariana, desi nu avea nici un motiv concret. Ulterior a descoperit ca aveam cordonul ombilical inodat de 2 ori, caz foarte rar intalnit chiar si de doctorii cu experienta, deci copilul meu putea in cele 9 luni sa moara in orice secunda sau, cu putin mai mult noroc, ar fi murit la nasterea naturala sau ar fi supravietuit cu risc mare de handicap.

Apoi a urmat o vara frumoasa, calduroasa, petrecuta la umbra si la terase, citind si documentandu-ma pentru noul business pe care astept cu entuziasm sa il pun pe picioare. Deci nu prea sunt modelul de mama dedicata si nebuna sa imi tin copilul acasa 2 ani, incurajez bunicile si dadacele sa se implice activ in viata copilului meu, eu doar sa coordonez educarea ei. Drept urmare copilul meu pleaca in deplasari la mune, la mare, la Bucuresti sau oriunde incepand de la 1 luna. Are pasaport si rezista pana la 20 ore de mers cu masina ;).

Chiar fiica mea mi-a ales rochia de mireasa. Am mers impreuna sa imi caut rochia, iar la fiecare atelier unde ma hotaram sa probez, dupa prima rochie ea facea caca si incepea sa urle ca sa fie schimbata. La un moment dat a cedat psihic la viata de Bucuresti si a facut o criza fantastica de plans. Atunci am inteles ca rochia in care eram cand ea plangea cel mai tare, aceea era aleasa. Banuiesc ca toata lumea stie povestea ca o mireasa simte cand imbraca rochia ideala, exact asa si eu simteam la fiecare rochie probata ca... ca urla pitica mea de dincolo... Deci cand toata lumea a aflat ca mi-am luat rochia au inceput sa ma intrebe de sentimentul acela si euforia mea ca am rochia din visele mele... bla bla.... Asta cu rochia din vis e un alt basm. Te mariti cu rochia care e la moda in cataloagele internationale, iar daca nu te trezesti din timp ... te mariti cu rochia care e marimea ta si e pe stoc ;).

Acum ... ma uit la copilul meu (care doarme in tot felul de pozitii ciudate), ma uit la familia, casa si masina mea, pe care le-am facut intr-un singur an (desi nu erau in target) si am decis ca pentru 2012 targeturile se muta in business&online. Am inceput cu un pas mic - putina curatenie in blogul meu experimental, dar acesta e un real pas spre a ma detasa de personal si a reveni profesional. Si apropo de profesional ... urmeaza o revenire "surpriza" care confirma ca acest scurt concediu de maternitate a fost doar o incarcare de baterii si un timp pentru aprofundare si specializare.

In acest timp, m-au impresionat placut cativa prieteni care au decis sa se casatoreasca cu prima lor iubire din adolescenta - mi se pare povestea <3 Cenuseresei moderne <3. Am reusit si sa ajung la concursul de schi al bloggerilor de la Arena Platos. Chiar eram convinsa ca le voi fura marele premiu ( aveam si foarte mari sanse ) daca nu as fi ajuns la concurs dupa ce s-a dat startul. Deci un obiectiv  principal pentru 2012 este PUNCTUALITATEA ;).

Mi-as fi dorit in 2012 sa pun in aplicare visul la care cuget de ani de zile, un vis care prinde forme tot mai frumoase, clare si colorate, dar piata din Sibiu imi garanteaza falimentul, asa ca va spun doar ca e vorba de Fashion in Mii de Culori. Cand veti vedea -peste cativa ani- brandul meu de haine doar pt 'gagici - sa va amintiti de aceste randuri...

Inchei aceste randuri lasand poza de mai sus sa exprime ceea ce eu nu pot reda in cuvinte. 

(astept comentarii din partea celor care cred ca au prins ideea)

ce inseamna sa ai un sot "de milioane"?

La noi in casa High tech-ul predomina, nu apare vre-un nou gadget ca sotul meu il aduce deja acasa. Asa se face ca ma tot intrebam cu ce ii vom face fiicei noastre poze si m-am trezit a doua zi cu ultimul model de iPhone. Apoi am constata ca fiica noastra se va plitisi in masina,desi are abia 1luna, deci tati i-a cumparat un dispozitiv la care sa vada printzesa desne :) ea abia acum incepe sa vada, iar pe masina doarme dusa. Iar pentru a satisface nevoile copilului, tati i-a luat o tableta Samsung.
Cert e ca e foarte practica, iar mie mi-e mult mai usor sa scriu din orice colt al casei sau al lumii. Iar sentimentul ca am un sot care imi satisface chiar si dorintele abia incoltite,nu se compara cu nimic in lume.

bacK 2 Life

Intoarsa la civilizatie, cu fetita mea langa mine, stau in varful patului (de care care ma tine legata sanatatea) si scriu aceasta postare de pe telefon, deci scuzati greselile de ortografie.Dupa o saptamana in un spital public, mi-am amintit ca suntem cu 50 ani in urma sau am vazut eu prea multe filme cu interventii medicale si ma asteptam la mult mai mult. Desi am avut posibilitatea sa apelez la servicii medicale private, am ales un spital public pentru increderea care i-am acordat-o doctorului meu si doctorului neonatolog. Am pus pe primul plan siguranta vietii copilului meu decat sa stau in conditii ca la hotel si s-a demonstrat ca am ales bine asta.

Desi am avut o sarcina ideala, fara probleme si m-am rugat mereu sa se intoarca copilul meu pe pozitie pentru o nastere naturala usoara, pitica mea a refuzat total sa isi schimbe pozitia in cele 9 luni. Ba chiar nu ne-a oferit nici o pozitie pentru o poza fumoasa in 3D, nu se trezea la controale si nu ne permitea sa-i numaram degetele... pe scurt, o incapatanata! A facut doar ce a vrut ea si s-a luptat cu toata puterea ei pentru dreptul sau la viata. Ultima dovada e faptul ca nu si-a schimbat deloc pozitia, iar doctorul a insistat sa mergem pe varianta cezariana. Eu as fi vrut sa nasc natural, desi stiam ca e mai greu, dar increderea in doctor m-a facut sa merg pe mana lui. Ulterior s-a dovedit ca o nastere naturala ar fi putut fi fatala datorita celor 2 locuri in care a fost inodat cordonul ombilical, iar la nastere copilul putea sa piarda conexiunea cu mine, moment fatal.

Fiindca am scapat foarte usor de acest risc, nu am pus foarte mare accent pe acest detaliu. Dar azi, cand am aflat ca un alt copil se zbate sa traiasca normal fiindca doctorul lui nu a vazut acest risc, multumesc cerurilor pentru decizia luata. Mai mult, doctorul meu stia ca ceva nu e in regula dar nu a schitat nici un gest de neliniste si m-a lasat sa cred ca totul e perfect pana dupa nastere. Asta numesc eu profesionalism! As fi explodat daca aflam dinainte ca nu ii sta bine un fir de par copilului.

Deci ginecologul si neonatologul dau toata valoarea spitalului. Restul personalului lafel de interesat si motivat ca toti restul bugetarilor, care asteapta plicuri, plase, antentii... etc. Dar asta e Romania! Nu are rost sa discutam despre medicina comunista care inca se practica in spitalele publice sau de lipsa de interes a personalului medical pentru a se informa de noile trenduri/descoperiri in medicina. Dar nimeni nu e perfect!

A trecut o luna de cand pitica mea imi face albe noptile (asta ca sa nu imi lipseasca noptile albe de distractie), iar faptul ca se agata cu mainile de bluza mea si se trage si ma strange si nu ma lasa e cel mai frumos lucru pe care l-am trait. Sau cand o vad agitata, capiata, enervata si doar o iau in brate si se linisteste si ma strange - in momentele acestea iti dai seama ca ea merita orice. Apoi, un copil de varsta ei ar trebui sa stea pe burta si sa inceapa sa isi ridice capul, Natalia nu a stat pe burta linistita nici macar o data. Se ridica doar din spate, zici ca e o sportiva in cantonament, ba chiar se rostogoleste de nervi sa nu o mai tin asa. Sunt putini copii care la mai putin de o luna de viata nu ii poti lasa singuri pe masa de infasat fiindca sar de pe ea sau pot sa isi tina singuri sticla de lapte.

Si pentru ca in familia mea sunt doar "SuperFemei" va anunt ca sor'mea construieste o casa la Beius. Nebunie!!! Ieri adoborat recordul la batut cuie... peste 1000.

ReSPecT

Sunt pe ultima suta de metri, ultimele zile in care traim 2 persoane in acelasi corp si desi nu mancam cat doua, respiram si traim senzatii unice, invatam si ne adaptam la noul stil de viata. Eu, egoista de fel, ma tot intreb cum ma voi adapta la noul stil de viata, cum voi face fata, dar nu mi-am pus niciodata intrebarea: oare cum ma va suporta fiica-mea, oare cum se va adapta ea la lumea noua in care trece? Nu cred ca va fi usor pentru nimeni, dar sunt convinsa ca va fi al naibii de frumos!

Televizorul merge in deriva pe un talk show, dar imi atrag atentia doua doamne frumoase, mature si mai ales inteligente: Monica Tatoiu si Adriana Ikim. Cu ani in urma am tras concluzia ca barbatii romani sunt lipsiti de respect si atitudine constructiva in relatiile de cuplu datorita educatiei pe care au primit-o (sau NU?!?) acasa, iar principalele vinovate pentru respectul si afectiunea pe care barbatii le dezvolta pentru femeile din viata lor sunt chiar mamele. Cele doua invitate la TAlk show dezvoltau exact aceasta teorie si am simtit o mare usurare vazand ca aceste 2 femei cu experienta dubla de viata fata de mine, aceste femei care au vazut toate continentele si au cunoscut succesul la nivel international, aceste femei sustin aceeasi teorie. Amintiri cu relatii superbe distruse de mame imi fulgera in minte, dar nu vreau sa dezvolt acest subiect. Insist totusi sa-i multumesc mamei mele care desi a suferit ca un caine care isi vedea puii pe drumul gresit, ne-a lasat sa dam cu capul, ne-a intins un umar si ne-a sters lacrimile, asteptand rabdatoare sa revenim mai puternice si mai intelepte.

Revin la invitatele talkshowului care au confirmat din nou parerea barbatilor despre femeile destepte, voluntare, de succes - Distrug apetitul sexual! ... DA ... nu va dati ochii peste cap... Like it or not... pana la urma ...Totul se reduce la sexualitate!

Totusi exista si o solutie salvatoare pentru acest gen de femeie: trebuie sa gaseasca un barbat mult mai puternic/bun decat ea, care sa o poata domina si sa nu fie afectat de acest complex, un barbat care sa ii ofere mai mult decat poate ea singura sa isi ofere. Cand aceasta conditie nu mai e valabila, Domnilor... sunteti intr-un mare impas, iar multi dintre dvs. stiti foarte bine asta. Ador barbatii care sutin chiar si public ca incearca zi de zi sa isi faca fericite sotiile pentru ca stiu ca daca ei dau gres, se va gasi un altul sa o faca fericita si sa ii satisfaca nevoile. Felicitari Domnilor!

Ok, destul cu filosofiile ... sa ne intoarcem la ouale si Pastele noastre ;) Seara supeba!

Ajutor!?! Umanitate!?!?

Sunt putin "derajnata" (e un mod elegant de exprimare), ca sa nu spun dezamagita de ceea ce se intampla omenirii sau poate doar oamenilor sin jurul meu...

De cateva saptamani incerc elegant sa abordez cateva cunostinte cu posibilitati financiare, sa ii conving sa il sustina financiar pe romanul care a ancorat pentru prima data steagul Romaniei pe Everest. E vorba de Fane Tulpan, omul care a ramas lafel de simplu si modest chiar si dupa ce si-a vazut vizul implinit, ba chiar a indraznit sa spere din nou la mai mult. Fane e omul care nu cere mii de euro pentru un interviu sau o prezenta la o conferinta, desi nu isi permite sa isi cumpere cate o camasa noua/fancy/la moda pentru fiecare "eveniment moden" la care participa. Fane e omul care cheltuie si ultimul leu din buzunar pentru echipament de munte, e omul care a salvat sute de vieti din muntii Fagaras si altceva decat un "Multumesc" nu a cerut, dar nici nu a primit.

Acum Fane se pregateste de o noua expeditie - Alaska e noua lui tinta, dar pentru aceasta expeditie sunt necesare din nou fonduri extraordinare pe care nici un om cu job foarte bine platit in Sibiu nu si le-ar permite. Oricum Fane e omul muntilor si al sportului , deci nu prea ai cum sa il angajezi intr-o organizatie moderna, sa lucreze 12 ore pe zi in birou, dar totusi sa fie apt fizic sa urce pe cele mai inalte varfuri.

Degeaba are talent si o vointa de fier, fara bani nu prea poate ajunge in Alaska, iar varfurile inalte nu le poate urca mancand gogosi americane sau sanwichuri de la mama de acasa. Asa m-am gandit ca bunii mei prieteni care sparg mia de euro pe zi pentru traiul lor decent, ar putea sa isi rupa inca o mie de euro pe care sa o doneze pentru ancorarea steagului Romaniei in Alaska - Ce gest Nobil!!! (sau poate doar un gand pueril...?!?)

Le-am oferit si posibilitatea ca kompania lor cea prospera sa faca aceasta donatie/sponsorizare/etc. si totusi... raspunsul lor a fost tacere... Probabil daca le-as fi cerut 1000 euro ca sa imi pun silicoane, iar recompensa ar fi fost o partida incendiara cu mine, sunt convinsa ca as fi putut face o lista de asteptare... norocul meu ca nu am nevoie de silicoane ;)

Sa trecem la un subiect mai HoT! Sa revenim cu picioarele pe pamant, printre noi, muritorii de foame. Nu degeaba spun "muritori de foame" pentru ca asta suntem. Toata ziua ne sta capul doar la mancare, doar la ciorbe, tocane cu mamaliga si slanina cu ceapa. Cand lanseaza cineva o provocare pe Sanatate&Nutritie&Sport&Dezvoltare personala .... uau, toti o iau la fuga si gasesc tot felul de pretexte: azi trebuie sa dau cu aspiratorul, am program cu copilul, azi fac ore suplimentare ;)))) Fantastic cat de inventiv e romanul cand vrea sa iti spuna ca e in "rahat", dar ii place al naibii de mult fiindca desi miroase rau, totusi e atat de cald ... Dragilor, intr-o zi se raceste si rahatul, dar sigur veti ramane cu mirosul. Importanta e inghesuiala care se produce in cazul in care se lanseaza o provocare la mancare: mici, slana si ceapa, tocana si alte mancaruri sanatoase....

Enjoy your evening!

De la Business Woman la Mama cu norma intreaga

Se pare ca in viata fiecarei femei apare un moment cand se sterge trecutul, prezentul si viitorul, iar singurul lucru care mai conteaza e viata pe care urmeaza sa o dai. Societatea din zilele noastre chiar nu te pregateste sa astepti o asemenea veste cu bratele deschise, chiar din potriva. Reactiile cele mai dese ale femeilor sunt sa renunte la copil pentru ca se ingrasa, isi strica fizicul, isi pierd cariera, copii sunt galagiosi si consumatori mari de timp si resurse financiare, iar lista textelor si pretextelor se poate prelungi mult.

Intr-adevar nu e placut sa dispari de pe piata muncii in nici un moment al carierei tale, iar lumea nu sta in loc fiindca tu vei avea un copil. Cu atat e mai neplacuta situatia cu cat esti mai aproape de varful piramidei, iar venirea acestei mamarute in viata ta iti poate ruina multe vise profesionale, chiar financiare.

Totusi de ce se merita sa faci marele pas si sa decizi ca e momentul ca bebele tau sa apara pe lume? Fiecare familie are motivele ei, mai jos am enumerat si eu cateva avantaje:

1. intreaga mea viata nu am dormit atat de mult si cu o pofta atat de mare. Ai mai auzit vreodata sa iti fie pofta de somn?!?

2. situatia kilogramelor in plus nu e atat de tragica. O alimentatie diversificata, sanatoasa in proportii normale asigura mamei o crestere in greutate normala. Eu am pus 10 kg, doar burtica a crescut, desi organismul meu e predispus la ingrasare. Nu am cazut prada poftelor nebune, am mancat ciocolata, dulciuri si inghetata de fiecare data cand am simtit nevoia, dar 1 singura bucata, nu 1 kg.

3. daca nu adori sa te victimizezi si incerci sa faci permanent toate activitatile pe care le faceai si pana acum, dar intr-un ritm mai slow si cu mai multa atentie, nu vei avea timp sa te plictisesti, sa devi depresiva, crizata, etc.

4. oglinzile trebuie scoase din casa cat esti gravida! La mine a functionat perfect! iti lasa timp sa te acomodezi cu noile dimensiuni, iar creierul tau te tine minte mult mai slaba. Socul e destul de mare in fiecare saptamana cand te revezi in oglinzile prietenilor, dar e rapid aplanat de cei din jur si nu vei apuca sa examinezi in detaliu fiecare gram de grasime unde s-a depus.

5. "e momentul in care corpul tau se regenereaza" asa zic specialistii. Asta se intampla in cazul in care corpul tau nu se deregleaza. Regenerarea e normala datorita atentiei sporite la alimentatie, odihna, vitamine, adio alcool&tigari si nu e cauzata de sarcina ci de noul stil de viata. Totusi ce se intampla cand un doctor de duzina iti prescrie vitamine pentru gravide, iar tu NU constientizezi ca de la acestea pui in medie 1kg/sapt. Sunt si asemenea mame, care la 16 sapt au 60-80kg, o burta de "gravida" bine conturata. Dragele mele, la mine pana la 20 de saptamani abdomenul a fost plat si asa e normal sa fie. Burtica voastra bine conturata e de grasime, bebe e mult prea mic. Va recomand sa treceti pe vitamine naturale in detrimentul celor speciale din farmacii, exagerat de sintetice, care va pot deforma pe viata.

6. nimic nu se compara cu a face un copil in un organism puternic si sanatos. Discomfortul fizic e aproape inexistent, lafel cum greturile si starile de rau e posibil chiar sa nu apara. Sportul ajuta mult la mentinerea tonusului.

7. tristetea maxima e ca nu mai poti conduce. Bucuria imensa e ca natura te obliga sa mergi pe jos cat mai mult si sa gafai ca trenul ;)))

8. Pana si persoanele solitare traiesc cu bucurie sentimentul ca e tot timpul cineva cu ele. Conexiunea care o stabilesti in 9 luni cu copilul tau e unica. Cand vezi cum reactioneaza in burta la vocea tatalui sau stie cand mana lui grea il mangaie. Sau cum da din picioare in acelasi ritm in care mami tasteaza ;) Sunt unele femei care nu disting miscarile, pozitia sau loviturile copilului. Eu ii simt si manuta unde e si cum ma mangaie pe placenta.

Cei care nu au copii, in special barbatii, nu prea au sanse sa inteleaga randurile de mai sus. Merg la o scoala de mamici si ma minunez prin ce revelatii si descoperiri trec taticii dupa cursuri intense de informare. E fantastic ca exista asa ceva! Ar fi ideal sa adoptam si legile din tarile nordice prin care parintii cu drepturi egale, au sansa fiecare sa stea acasa cate 1 an cu bebele. E fantastica conexiunea ce se stabileste intre copil si tata in acel an.

PS: regret sa vad atat de des in jurul meu comportamentul romanilor (popor sarac) care prefera sa plece de langa copil pentru putin maruntis. Mai avem multe de invatat...

Gigolo Sibiu ?!?!

Ma amuz in fiecare zi cand vad ca traficul generat pe blogul meu provine si din asemenea cuvinte cheie, iar aceasta cautare apare destul de des, tot mai des. Am scris in urma cu vre-o 2 ani despre barbatii din orasul Sibiu care practica meseria de Gigolo, amuzata de faptul ca nu prea sunt barbati frumosi/ingrijiti/aranjati, pretabili pentru aceasta meserie.

Totusi se pare ca sunt la mare cautare in Sibiu! Sibiencele au nevoie de asa ceva, deci domnilor: luati atitudine, reprofilati-va cariera, mergeti la sala si la salonul special pentru voi si pregatiti-va pentru o cariera de succes!

Prin urmare, Doamnelor, nu mai sorbiti fiecare rand al acestui blog, in cautarea de informatii despre gigolo, pentru ca nu ma ocup cu asa ceva. Oricum eu am un respect deosebit pentru cei care reusesc sa practice aceasta meserie. Daca la femei e relativ simplu sa se adapteze nevoilor clientului si sa joce un teatru ieftin, la barbati e destul de greu sa aiba o reprezentatie de succes cu o femeie care nu ii "inspira" ;)

De 25 ani nu s-a schimbat nimic...

Ma uitam azi pe site-ul de anunturi de mica publicitate www.tocmai.ro si mi s-a facut un dor nebun sa ies la plimbare cu trotineta mea. Avand in vedere starea mea de graviditate - pe ultima 100m - nu e o solutie indicata sa ma plimb cu bicicleta sau trotineta... pofta asta nebuna de miscare si plimbare mi-a venit vazand numarul ridicat de anunturi cu biciclete si accesorii pentru bicicleta, scoase la vanzare in ultimele zile.

Cum a dat putin caldura, toata lumea si-a scos bicicleta la plimbare, iar cei care nu o mai prea folosesc, au scos-o la vanzare. Entuziasmata, i-am scris bunului meu prieten de la www.citynews.ro, visand la o campanie sociala prin care sa incurajam mersul pe bicicleta, in locul folosirii autoturismelor.

Iulian, jurnalist de profesie si un om mai bine conectat cu adevarurile vietii de pe strazi, mi-a confirmat excelenta idee la nivel ipotetic, dar pe weekend a murit un biciclist in Cj ... mi-a amintit ca nu avem infrastructura si ca el nu si-ar lasa copilul nici in fata blocului sa se dea cu bicicleata, chiar daca ar avea un copil major...

Citind aceste randuri l-am regasit pe tatal meu, care in urma cu 20 ani sustinea aceeasi teorie si sunt convinsa ca si azi o sustine. Tine prea mult la viata noastra pentru a fi de acord cu un asemenea moft - bicicleta.

Deci, in 25 ani nu s-a schimbat nimic in Romania!

Marturisesc ca si eu am circulat anul trecut cu bicicleta doar in afara orasului, pe drum pustiu de munte. In oras mi-a fost teama de stresul de a veghea in fiecare secunda tot ce se intampla in jur, de a stabili traseul doar in limita in care in permite infrastructura orasului... trebuie sa marturisesc ca nu e deloc placut sa iti urci bicicleta in masina, sa conduci 20 km ca sa ajungi in zona unde te poti bucura de libertatea de a te da pe bicicleta, fara a-ti fi teama de viata ta.

Femeile din online-ul romanesc ?!?

Ma lovesc azi de titlul unui newsletter - foarte interesant "Cine sunt femeile din online-ul romanesc". Il deschid plina de curiozitate, gandindu-ma ca cineva chiar a stat sa faca un top bine gandit, pe aceasta tema, dar surpriza ... apar in top doar femeile din grupul respectiv de media sau cele strans legate de acesta.

Daca articolul e atat de complex, iar pentru ei notiunea de "online romanesc" se limiteaza doar la "gardul" curtii lor, atunci restul grupurilor media, care detin ceva publicatii online, sunt si ele libere sa scrie ce vor si sa se declare cum vor. Oare cum ar fi ca fiecare sa ne facem o publicatie online in care sa scriem doar despre noi si sa ne laudam singuri ? ... hmmm ... patetic ...

Am incercat din greu sa citesc doar articolul, dar am vazut de 100 de ori reclama video expandabila, pe care desi doar din greseala (la 1sec mouseover) am deschis-o, totusi ... de cateva ori am facut si Click. Imi cer scuze celor de la Opel, mai ales departamentului lor de marketing, pentru ca le-am mancat degeaba bugetul de online, iar pe viitor le recomand variante mai eficiente de promovare ... nu vreau sa fac pe desteapta, dar exista solutii mai putin agresive, mult mai eficiente si mai putin costisitoare decat acel banner video.

Revenind la femeile puternice din online, a caror hobby-uri chiar nu ma intereseaza... si nici nu ma intereseaza cu ce isi umpleau timpul in facultate... revenind la aceste femei de online, descopar ca ele sunt sefe de divizii de vanzari de online, bloggerite - jurnaliste, sau provin din departamentul online al agentiilor de publicitate. Uau - that's it?!

Totusi, am pierdut esenta articolului ... nu am inteles mesajul sau legatura articolului cu titlul bumbastic?!?

Dragilor, titlurile fantastice vand bine si fac clickuri, dar doar o data! Imi revine greata pentru aceasta publicatie si pentru o lunga perioada de timp stiu ca nu voi mai citi nici macar titlul newsletterelor lor... As vrea sa trec mailurile lor in SPAM, dar ma rezum doar la o dezabonare si sa pun o stampila mare pe acea publicatie "GARBAGE"!

Un pranz cu mine, copilul meu si un copil al strazii

Ieri am luat o pauza de 20 minute in "alergarea" mea nebuna... simteam nevoia de 20 min in liniste cu mine, pentru mine ... si am schimbat total mediul, am mers in locul unde stiam ca mananca studentii, oamenii simplii... mi-era dor de simplitate... am luat o mica shaorma (cat imi placea cand eram pustioaica sa o mananc pe malul marii...)

In drumul meu spre a ma spala pe maini inainte sa mananc, gasesc in toaleta o copila respectuoasa, de vreo 10-12 anisori, care profita de apa de la toaleta sa se curete/spele pe maini, fata, cizme... m-a socat. Un copil al strazii, se spala intr-o toaleta publica! M-am bucurat pentru ea ca angajatii locului ii permit asta, desi putea in baie de la ea de iti muta nasul.

Apoi, asezandu-ma la masa am zarit-o din nou, plantata langa usa, rostea mecanic aceeasi poezie... da-mi.... nici nu cred ca o mai interesa ce cerea sau ce zicea sau ce si cat primea. Cred ca era destul de fericita ca statea pe un calorifer la caldura si ca nimeni nu o alunga de acolo.

Ma uitam blocata si incercam sa gasesc un raspuns la intrebarea ce pot face pentru ea: sa-i dau bani? cine stie ce face cu ei sau cine ii bea? cat pot valora cativa lei pt un copil fara casa, famile, dragoste, afectiune, fara educatie?!?

Vroiam sa sun la protectia copilului sa vina sa o duca intr-un loc unde i se ofera un pat si o masa calda, acces la educatie etc. Oare la ce numar trebuia sa sun? Cand ar fi venit acei oameni sa o ia?

De aici rezulta intrebarea: cum e mai bine sa cresti? singur, abandonat pe strazi? dar totusi liber? sau inchis in casa de copii? dar totusi protejat de siguranta zilei de maine... pana la 18 ani.

Sentimentul de neputinta care mi-a ramas ma tot intoarce cu gandul la acel copil... Chiar si animalele au puternicul instinct matern, iar toate femelele o iau razna cand e vorba de puii lor... oare ce poveste ascunde acea mama care si-a abandonat copilul pe strazi?

Reteta de succes

Rareori scot A-sul din maneca si il joc, dar azi e o zi "mai speciala" pentru unii si vreau sa profit de acest spatiu pentru a face cativa oameni fericiti prin dezconspirarea secretului "zilei indragostitilor".

Intr-adevar e o ocazie foarte buna pentru cei care uita zi de zi sa isi exprime sentimentele... azi se pot revansa sau chiar cumpara diverse bunuri prin care sa ii arate dragostea...

Eu nu ma incadrez in categoria celor care sarbatoresc doar azi ziua indragostitilor, eu simt si traiesc asta zi de zi, cu fiecare gura de aer care o respir. Dar totusi daca as inchina o zi special iubirii, as uita toate preocuparile cotidiene, m-as face frumoasa si m-as lasa fermecata....

As incepe cu o recomandare de restaurant http://market8.ro/#/meniu - pentru iubitorii bucatariei internationale, doar dragostea trece prin stomac... de nelipsit un vin bun (exclus cel de Jidvei sau Lacrimi... etc... mergeti pe ceva mai serios sau chiar un vin spumant asortat la felul de mancare ales). Bucurestiul ascunde o sumedenie de alte restaurante intime si delicioase - alegeti ceva pe gustul partenerei.

Eu as fi ales un restaurant cu specific Indian, pentru delirul papilelor mele gustative... spre norocul meu sunt in un oras care nu detine asemenea comori. In schimb voi alege bucataria franceza, servita in cea mai inalta cladire din oras, cu peisaj superb.

Florile - nu aruncati caruta de bani tocmai azi pe flori. Un trandafir superb Alb - ar trebui sa fie de ajuns. Pastrati bugetul alocat pe azi pentru la vara cand o vei putea surprinde intr-o zi banala cu un buchet impresionant.

Cadourile - cel mai frumos si pur cadou pe care l-am primit din dragoste a fost o scoica culeasa de pe plaja. Mi-a amintit de prima mea iubire... e adevarat ca nimic nu se compara cu momentul la care sotul meu mi-a propus sa devin sotia lui si mi-a oferit inelul de logodna. Asa ca daca aveti curaj, luati-va inima in dinti si propuneti-i...

Muzica - Sade va ramane mereu pentru mine un etalon pentru momente de sensibilitate. Trebuie doar sa apesi Play, iar ea creeaza magia, atat de necesara in aceasta zi.

Poti cumpara orice, farmecul si frumusetea momentului doar de tine depinde. Daca nu ai bani de nimic, du-te acasa, da drumul la laptop, pune piesa voastra preferata si invit-o la un dans la lumina lumanarii. Ce poti sa iti doresti mai mult?

Time 4 - Love Story

Am observat ca moda pe aceasta saptamana e pregatirea de Valentine's Day, de dragoste, de surprize, vacante si weekenduri in doi, flori, bijuterii, dulcegarii, cine romantice etc... o adevarata industrie pe aceasta tema.

- DA! Industrie!

Cei care nu pot face bani tot anul pe aceasta tema, profita sa faca cu aceasta ocazie. Iar, cand te gandesti ca ea ii scoate ochii ca nu a fost in stare sa o scoata macar in oras de ziua indragostitilor ;))) sau ca nu i-a luat... nu i-a facut... ce sa ma zica sau sa faca ... Sarbatorim cu totii Valentine's si Dragobete si orice altceva a mai ramas de sarbatorit...

Iar azi am dat peste un loc ceva mai 'spalat', unde poti bea o cafea ok si poti sa-ti relaxezi creierul cu ceva muzica buna . . . tot in stilul Love

And everywhere I go... I'm never lonely!

Abilitati sociale ?!?

Citeam acum ceva materiale cu privire la abilitatile sociale privite prin prizma inteliegentei emotionale ... studiez din greu pentru masterul meu in Leadership... si am dat peste randurile de mai jos... randuri pe care le traiesc zi de zi in societatea in care traiesc... poate e bine sa le cititi si voi ?!?

Shakespeare a spus : „Fiecare este o oglinda pentru celalalt, in care se vede pe sine insusi.” Ar trebui sa invatam sa ne vedem pe noi insine in alte persoane. Asa invatam sa-i acceptam pe ceilalti si pe noi insine si sa ne folosim talentul si abilitatile pentru a face fata situatiei, fara a-i judeca pe altii, sau pe noi, ci incercand sa avem atitudinea potrivita pentru a rezolva situatia. Abilitatile Sociale si beneficiile acestora nu pot fi negate.

Unele dintre motivele pentru care suntem atat de intoleranti fata de ceilalti si data de noi se datorita a doua credinte eronate:

1. Prima este aceea ca exista o cale dreapta. Cel mai adesea, calea cea dreapta este calea mea pe care am pasit dintodeauna sau calea acceptata in general. In mod ironic, progresele pe care le facem deriva din atitudinile anterioara. Ceea ce este acceptat azi ca fiind adevarata cale, a fost calea cea gresita in trecut. Moda este un prim exemplu in acest sens.

2. A doua credinta eronata este aceea ca trebuie sa fim buni la toate lucrurile si intotdeauna sa fim potriviti tuturor situatiilor. Fiecare are diferite talente, abilitati si indemanari si are o experienta diferita care a modelat aceste abilitati. Cu toate ca suntem foarte mandrii de talentele noastre si acestea fac parte din propria identitate, suntem foarte duri cu noi insine cand nu avem o anumite abilitate care ne impiedica sa avem rezultate bune intr-un anumit domeniu. Perfectionismul este o atitudine foarte dura. Ar trebui sa ne acceptam asa cum suntem, cu aptitudinile si limitarile noastre si in acelasi fel ar trebui sa ne comportam si cu ceilalti. Decat sa judecam cine e bun si cine nu , ar fi mai bine sa ne intrebam: „Cum putem sa ne unim fortele astfel incat sa raspundem adecvat provocarilor pe care pe intalnim?”.

Balacareala publica in cancaniada locala

Ma amuzam copios, mai devreme, pe seama balacarelilor publice intre fotograful "Don 'Juan" al sibiului si printesa minciunilor locale. Da, v-ati dat seama ca e vorba de Mitichi si Ioana Cristina Antonescu.

Pe Miti il cunosc de la un vechi eveniment local, am colaborat in conditii excelente, apoi am ramas bune cunostinte si potentiali colaboratori pe eventuale proiecte.

Pe domnisoara Cristina am remarcat-o in lista mea de prieteni pe Facebook... ciudat?!? Eu nu accept prietenia persoanelor pe care nu le cunosc personal sau nu am o relatie destul de apropiata. Deci singura mea parere personala din contactul de pe facebook este ca aceasta tanara domnisoara este disperata sa iasa in evidenta, sa impresioneze, sa rascoleasca monotonia locala... si uite ca daca nu a reusit total pe Facebook, reuseste iesind cu declaratii si dovezi in presa locala de scandal.

Va dati seama ce presa locala avem daca singurul lucru care l-au aplicat la scrisoarea primita a fost sa dea Copy / Paste si sa completeze cu cateva randuri... cred ca imi fac si eu un ziar local ;) si cer 300 eu/luna pentru un banner ;))) asa e la moda!

Oricum, credeam ca Sibiul nu are presa de scandal si ma gandeam ca un Cancan sibian nu ar strica. Totusi, in un oras atat de mare, mondenitatile circula cu o viteza fantastica incat vestile ar expira pana s-ar usca cerneala pe ziar ;) Apoi am gasit azi un blog sibian de scandal http://www.karmapolice.ro/ , e subiectiv si are tupeu sa spuna lucrurilor pe nume, exact asa cum le vede. Nu stiu cat de bine priveste problemele, dar e un pas inainte ca are curaj sa le dezbata.

Ok, concluzia postului meu este ca cele 2 personaje implicate in balacareala publica NU sunt mondenitati sau personaje reprezentative pentru societatea locala si nici rufele pe care si le spala in public NU ne intereseaza. Nu e relevant cine cu cine s-a culcat si pentru ce?!? Cat despre familiile Antonescu si Mateescu (Trident), strans inrudite, le putem incorona ca Regine ale tzepelor si minciunilor locale. Nu stiu cata vina are sarmana tanara cu inima zdrobita, Cristina, dar cu singuranta daca Mitich i-a mancat banii inseamna ca exista un Hot mai mare decat cea care striga Hot. Poate era timpul pentru familia Antonescu sa simta cum e de partea cealalta a baricadei, adica pagubit, nu pagubitor.

In schimb, mi-ar fi placut sa fie in discutie Fam. Mateescu, care chiar sunt sigura ca ar fi meritat o tzeapa mult mai mare. Eu personal am intentionat sa o calc cu masina pe stimabila Doamna Mateescu cand am intalnit-o intr-o benzinarie, dar eram cu masina cea scumpa si imi expirase casco. Daca eram cu cea ieftina, din greseala ii indreptam ( in repetate randuri ) camasa cu rotile automobilului personal. Desi sunt o persoana educata si diplomata, care ignora paguba personala de 3000 lei cauzata de SC Trident..., nu pot ignora umilinta pe care mii de oameni au primit-o din partea Familiei Mateescu, nu pot uita discutiile intre colegi la o tigare "Nu am ce pune pe masa de sarbatori, nu am mai luat salariul de x luni" ... nu pot uita injuraturile de la prima ora ale Stimabilei Doamne, sau cum plangeau angajatele in birouri si sedinte din cauza ei. Familia Mateescu si Trident pot realiza un film mai lung si interesant decat "Tanar si nelinistit", cu mai multe intrigi.

Nota: Randurile de mai sus sunt doar o parere personala si nu doresc sa le argumentez cu probe oficiale. Asadar, cei care vor sa ma dea in judecata considerand ca aceste randuri le aduc mari prejudicii la imaginea personala , sunt invitatii mei - Avocatul meu abia asteapta!

Muzica din/e viata mea

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cu fiecare piesa pe care o ascult... traiesc si retraiesc o poveste, o emotie, o intamplare, creierul meu devine foarte creativ sub influenta sunetelor, indiferent de stilul muzical abordat.

Nu stiu de ce, dar in fiecare an in luna Ianuarie se intampla sa dau peste aceasta piesa. E foarte ritmata si cu incarcatura (din punctul meu de vedere), dar mesajul ei ma contrariaza.

Prima reactie cand o asculti e ... Uau! Ce cool ca baiatul asta iubeste atat de intens si va ramane nemiscat, in locul unde a cunoscut-o ... poate...poate se intoarce intr-o buna zi ;))) Romantic, seamana cu povestea lui Romeo, dar in 2011 nu mai e la moda si nici practic.

Totusi, citind printre randuri, sunt iubiri care nu mor niciodata, desi unii aleg sa mearga mai departe sau altii nu (si asteapta...). Un exemplu de "woman who can't be moved" e Madalina, care nu a putut trece peste iubirea ce o purta pentru primul ei sot, desi acesta a murit, ea s-a recasatorit, chiar a avut si un copil ... totusi nu a putut trece peste.

Drept urmare, aceasta e o piesa a sinucigasilor in viziunea mea, iar cand zic sinucigas ma refer la cei care nu isi pot gestiona sentimentele si emotiile in corespondenta cu realitatea si prefera sa traiasca in imaginatia lor.

I'm impressed ;)

Constat cu surprindere ca desi nu am mai scris pe blog de foarte mult timp, totusi numarul de cititori nu a scazut ... deci am decis sa fac un mic update despre mine.

In ultimele 2 luni m-am mutat intr-o casa superba, intr-o zona centrala, cu acees facil, o casa calduroasa, dotata cu tot ce ti-ai putea dori si foarte incapatoare. Am asteptam Craciunul si colindatorii, iar din 17 decembrie pana pe finalul acestei saptamani am fost si vom fi doar in petreceri.

Intre timp, pe final de an, am mutat si biroul intr-o zona mai centrala (decat

Piata Mare ;-D ), cu mai multe locuri de parcare, de unde sa nu iti poata fi ridicata masina si nici cladirile din jur sa nu fie atat de vechi incat sa iti cada tencuiala sau tigle pe masina.

Apoi, la fix 25 ani de la momentul nasterii mele, am primit un frumos inel de logodna si am decis sa incepem anul cu o modesta ceremonie de cununie si petrecere. Restransa noastra petrecere cu cei apropiati va depasi 60 invitati, va fi o incalzire pentru nunta ;)

Apoi ar trebui sa o mentionez pe Nataly, frumoasa noastra fetita care va veni in Mai printre noi. Ea face mai nou ordine in viata mea! Nu ma mai lasa sa mananc prostii, sa beau chimicale si alcool, sa muncesc mai mult de 9 ore/zi, ea ma pune la somn 12 ore pe noapte si daca s-ar putea inca 2 pe zi, are grija sa aiba o mama perfect sanatoasa pana apare ea ;). Stiu ca in poza de mai jos nu e credibil ca Nataly are 5 luni si da toata ziua din picioare, mi-e de ajuns mie sa o simt ;).

Ma simt perfect si putini ma cred ca sunt insarcinata pentru ca nu se vede si am nici un discomfort (cu exceptia starii de somnolenta cu care ma confrunt mereu). Daca ar fi atat de simplu, usor si placut sa faci copii, le-as recomanda tutror sa se puna pe treaba.

Ar mai trebui sa precizez ca Bela s-a logodit cu Dragos, ceea ce inseamna ca pregatim inca o frumoasa nunta ;).

La inceput de 2011 imi doresc multa sanatate, cel putin lafel de mult noroc ca pana acum si sa facem multi bani !

PS: pe toate le vom face ;)!

"Crede si vei avea!"

Sunt cuvintele unui bun prieten, cuvinte care ma urmeaza zi de zi, dar mai ales in momentele in care se mai ineaca unele corabii. Nu e usor sa treci de la viata de femeie de cariera, independenta, activa, sportiva la viata de sotie si mama cu responsabilitati ;). Chiar daca am o burtica destul de mica pentru lunile de sarcina pe care le port, totusi, pe zi ce trece lucrurile devin tot mai greu de facut, energia tot mai putina, hormoniii se joaca in fiecare secunda cu nervii tai,dar totul culmineaza cu o seara plina de lovituri energice in pantecele tale. Doar femeile sunt binecuvantate cu sentimentul unic de a-si vedea si simti copilul cum creste si se dezvolta in interior. E o senzatie unica sa inoti in 2, sa il simti cum da si el din maini si picioruse cand mami e in apa.

Apoi mai sunt momentele in care stau si admir cat sunt de topiti barbatii dupa copii lor. Cum lumea lor, oricat de rece si indiferenta, se intoarce la polul opus si le demasca latura copilaroasa ... de fapt stiti ca barbatii sunt vesnic copii, doar infatisarea le tradeaza varsta ;)

Am publicat si cea mai votata poza de cand sunt "Doamna". Mi-e putin greu sa cred si sa ma obisnuiesc cu ideea ca sunt casatorita, aceeasi poveste cu independenta, lipsa de incredere in relatii perfecte, dar totusi mi-am asumat riscul sa incerc.

Nu vei reusi niciodata sa cazi daca nu ai vise marete!

Remember

Desi nu am mai scris pe blog de o buna perioada, nu am uitat de visele, aspiratiile si ambitiile mele. Sa stiti ca lafel aud femei vorbind la telefon pe strada, cerand disperate ajutor ca au parasit caminul conjugal dupa 25 ani de violenta psihica si fizica, iar sotul le-a luat actele, nu au unde sa locuiasca si nici macar actele nu pot sa le depuna pentru divort. Pe altele le aud mai necajite, ramase cu copii adolescenti, cu joburi de criza, cu o casa de intretinut si multe datorii ramase de platit in contul sotului care a fugit de acasa.

Iar povestile si dramele continua, multi locuiesc impreuna din inertie, fiindca nu au curajul sa treaca printr-un divort sau stiu ca nu se vor descurca singuri. E fantastic ce trece pe la urechile mele si ma intreb cat de egoisti pot fi unii ca sa faca asemenea gesturi urate fata de sangele lor, fata de femeia care le-a daruit un copil. Efectiv nu stiu a cui e vina, dar stiu ca intr-o zi voi face acel centru pentru a ajuta aceste femei. Sa le ajut sa isi cunoasca drepturile legale, sa descopere ca nu au nici o limita, sa le redau increderea si forta sa lupte pentru ele si puii lor.....

versus

Aseara ma uitam la finalul filmului "Avocatul diavolului" si pentru prima data am inteles la ce se refera biserica cand sustine ca mandria (vanity) e un pacat. Apoi, azi dau peste aceasta frumoasa poezie, in totala antiteza cu filmul de aseara, dar care surprinde atat de bine ceea ce putini dintre noi mai reusim sa traim in ziua de azi.

... aceste 3 lucruri raman: credinta, speranta, iubirea...

E scrisa de un barbat?

Spre surprinderea mea, citesc unul dintre sutele de mailuri sociale, feministe, misogine, indecente, culturale...etc... si dau peste randurile de mai jos. Culmea! sunt scrise de un barbat, ce-i drept... Adrian Paunescu e un barbat neinteles de multi dintre muritorii de rand. Comentariile mele sunt de prisos...

Cântec femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica

Aşa suntem femei lângă femei

Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica

Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme

Ei încurcând ce ele limpezesc

Ei numai tălpi şi ele numai palme

Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?

Nimic măreţ, nimic impunător.

Schimbându-şi după ei şi drum şi nume

Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

Şi pentru care plată nici nu cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă

Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede

Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot

Şi de aceea nimeni nu le crede

Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica

Şi ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile? Nimica,

Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă

În fiecare lanţ făcut din doi

Ce greu cu noi femeile în viaţă

Dar e şi imposibil fără noi...

Changes in my Life

Aseara am fost "trasa de urechi" de catre un cititor fidel ca ii lipsesc randurile mele si intr-adevar, chiar si mie imi lipsea sa scriu. A fost o perioada aglomerata, frumoasa, rascolitoare, cu foarte multe schimbari in mine, carora cu greu le-am gasit o explicatie.

Cei din jur se intreaba ce e cu mine? ce ma face sa devin peste noapte mai matura? mai stralucitoare? mai increzatoare si optimista? (si fara modestie, e parerea lor...) mai frumoasa?

Initial am crezut ca a fost o vara calduroasa sau ca motivul e maseaua de minte care se tot chinuie sa imi iasa sau vacanta fantastica pe care am avut-o alaturi de sora mea... nu stiu si nici macar nu pot sa imi explic, dar toata lumea (cu mine in frunte) simte schimbarea in bine.

Feedbackul primit de la TEDxSibiu mi-a dat foarte multa incredere ca "Se poate!". Se poate si in Sibiu, chiar si din Sibiu poti cuceri culmile cele mai inalte. L-am intalnit pe Fane, care de la poalele muntilor Fagaras a ajuns pe Everest. L-am intalnit pe Lucian Vintan, cercetator stiintific de talie internationala care isi are centrul de cercetare la Sibiu si creste prin harul ce-l imparte studentilor sai de la Calculatoare. Da! nici eu nu ma asteptam ca un profesor de talia lui sa fie atat de iubit/adorat de studentii sai. Vedeam in ochii studentilor si ai profesorului sclipirea, conexiunea, pasiunea pentru subiecte comune... mai rar asa ceva.

Apoi a aparut Scott, Fotograful Sibiului pentru cele mai importante evenimente culturale, care si-a dorit sa prezinte prin colectia lui de fotografii ca si cele mai aride si sarace zone de pe pamant au totusi o mare importanta pentru natura si om. Constantin Chiriac este omul care a ales Sibiul, a ales teatrul si sa creeze cel mai mare festival de teatru din Europa, tocmai la Sibiu. Putea sa joace pe scene internationale, pentru bani frumosi si faima, dar a ales sa ramana directorul Teatrului Radu Stanca Sibiu si sa joace in aceasta tara. E un om deosebit, care desi se trage din Moldova, viata lui graviteaza in jurul orasului Sibiu.

As putea sa scriu zile intregi despre gandurile mele, oamenii intalniti, emotiile traite, dar ma limiteaza spatiul acestui blog. Totusi, vreau sa multumesc unui om special ca a aparut in viata mea, e John Ketchum - regizorul de filme de 1 min (da, 60 secunde!!!). Cati putem sa redam o poveste completa si interesanta in 60 secunde? mai multe detalii pe http://www.filminute.com/2010/ . Cat despre John... inspiratie, motivatie, talent, optimism, idealism si totusi realism...

Cat despre mine? Still looking for Paradise ;)

"Daca nu simti, n-are niciun rost"

Simt cum incep sa las starea de spectator la piesa de teatru care se joaca permanent in jurul meu si redevin personaj, personaj principal in cea mai de succes piesa - viata mea. M-a trezit citatul din titlu, pe care l-am gasit in profilul Cristinei Bazavan, redactor sef la Tabu... cit de mult imi place expresia asta "cea mai puternica revista de femei". Abia astept sa o cunosc personal vineri, la TEDxSibiu.

Ieri m-am intalnit cu primul roman care a cucerit Everestul, statea linistit pe o banca in fata cafenelei si mi-a dat o strangere singera si puternica de mana ... m-a impresionat pe loc... Omul muntilor, care la -50 grade statea pe varful Everest si nu a fost de ajuns... a mai sarit cu parapanta de pe varf pana in tabara de vara, nu ca sa doboare un record mondial (ceea ce a si facut), dar ca sa isi depaseasca limitele "Ce e viata daca nu visezi? daca nu iti doresti? daca nu incerci in fiecare zi sa iti depasesti limitele?".

Omul asta care a purtat cu mandrie steagul romanesc oriunde a ajuns, a terminat o facultate de sport si un masterat si totusi nu poate fi un simplu profesor de sport, pentru ca nu are loc de nepotisme, pile si relatii. Totusi la intrebarea: "Fane, nu te-ai saturat? nu vrei sa pleci din tara?" raspunsul lui a fost ferm "Nu! de ce sa-mi abandonez tara? sa ramana doar sobolanii astia care o vand? Nu, nu plec nicaieri!". Si e printre putinii oameni de valoare ai acestei tari care aleg sa ramana, sa se lupte cu sistemul, sa simta lipsurile materiale zi de zi.

Va imaginati cam ce fel de job ar putea avea Fane ca sa isi permita sa se antreneze in continuare pentru munte? sau ce sef ii da 3 luni concediu ca sa escaledeze un varf? sau cine ii plateste lui expeditiile? ... Nu stiti la cate usi inchise a primit in nas si totusi nu se lasa!

Imi doresc ca omenii plictisiti de viata si de prea multi bani sa stea macar 30 min sa discute cu Fane, ar intelege ca nu duc cu ei mai departe decat trairile si amintirile. Si Fane va vorbi vineri la TED; alaturi de Lucian Vintan-om de stiinta recunoscut international; directorul teatrului Radu Stanca; directorul Camerei de Comert; Eliza - un no name in fitzele locale, dar un om atat de dinamic... Sunt foarte curioasa al cui speach il voi aprecia cel mai mult? sunt cu totii atat de diferiti.

Anunturi haioase

Pentru ca activez in domeniul anunturilor de mica publicitate, mi-a trimis o prietena cateva selectii de anunturi, care din cauza topicii si a lipsei semnelor de punctuatie, au devenit teribil de haioase:

1.Vand caine: mananca orice si ii plac foarte mult copiii.

2.Cautam barbat pentru lucru la fabrica de dinamita.Trebuie sa fie dispus sa calatoreasca.

3.De vanzare: birou de epoca pentru o doamna cu picioare subtiri si sertare largi.

4.Masini uzate: De ce sa te duci in alta parte ca sa fii pacalit? Vino aici.

5.Cautam un om sa aiba grija de un lot de vaci care nu fumeaza si nici nu bea.

6.Vand pat pentru copil cu picioare de fier.

7.Asociatie de locatari, angajeaza fochist de inalta presiune.

8.Cautam femeie la fetita in varsta si nefumatoare.

9.Vand masina de cusut mana si picior.

10.Vand butelie de aragaz cu reseu si frigider.

11.Inchiriez camera la doua fete incadrate cu un singur pat.

12.Cumpar imbracaminte de dama deosebita si putin intrebuintata.

13.Afis la curatatorie: Fustele se ridica zilnic intre orele 10.00 si 14.00.

14.Afise in restaurante:
-Servim cu frisca clientela bine batuta.
-Avem frisca batuta toata ziua.
-Nu servim minori sub 18 ani.
-Nu servim in stare de ebrietate.

15.Diferite afise:
-Avem ciorapi de femei lungi.
-Lenjeria de corp nu se schimba!
-Confectionam posete si genti si din pielea clientului.
-Nu trimiteti copii la umplut cu sifoane.

Transparenta face diferenta

Weekendul acesta am fost martor la scrierea povestii de dragoste dintre Adela&Cipi.

Tineri, frumosi, coplesiti de emotii si cu inima facand tumbe in piept, au pasit impreuna in biserica pentru a primi binecuvantarea divina.

Desi au trecut aproape 6 ani de cand sunt impreuna, Cipi a fost cel mai emotionat, fericit si mandru barbat ca se casatoreste, si-a vazut visul cu ochii.

Cu regret in suflet, nu am putut sa-i fiu nasa nici celei de-a doua prietene care s-a casatorit, drept urmare am purtat cu mandrie frumusetea de bratara cu aroma de frezie proaspata. Din cauza panglicii colorate, cei de la restaurant au considerat ca suntem clienti cu all - inclusive ;)))

La solicitarea frumoasei mirese, toate ne-am imbracat cu putin turquise si albastru. Am fost ca la o prezentare de moda cu rochii de seara pe turquise adunate din toate colturile lumii, dar foarte frumoase toate.

Despre Adela ce sa va scriu... a fost un inger pe pamant, o vrabiuta inghetata de emotii, cu o frumusete de trena pe care a tinut-o tot in brate. Nu a plans nimeni, iar trupa de shok a facut un show cum doar la zile mari intalnesti... Casa de Piatra si cerurile sa va fie mereu aproape!

Farsele din Romania

Am ajuns sa traim in tara farselor. Ieri, mult dupa ora 18 primesc un telefon de pe un numar oarecare cu o voce serioasa care imi cerea sa-i confirm ca a sunat bine. Era un parinte serios deranjat de gluma unui coleg de clasa a fiului sau. Colegul a publicat un anunt impecabil, cu o garsoniera de inchiriat in Piata Romana, la un pret avantajos, dar a lasat ca numar de contact telefonul fiului celui care m-a sunat.

Problema s-a rezolvat foarte elegant dupa o serie de verificari a veridicitatii problemei, dar am ramas amandoi impresionati cat de plictisiti pot fi tinerii din ziua de azi pentru a recurge la asemenea metode de agrement. Nici nu cred ca mai e valabila oferta operatorilor de telefonie mobila prin care pentru fiecare 100min apeluri primite, beneficiai de un bonus de 1 euro.

Apoi, dupa ce Presedintele Romaniei a inceput acea gluma nationala cu Politia Romana, renuntand la garzile lui, am auzit dimineata la radio ca daca Presedintele nu respecta Politia, oamenii de rand de ce ar face-o? Daca ne opreste un politist sa ne dea amenda pentru incalcarea regulilor ar trebui sa-l trimitem la plimbare... "cine esti tu ma sa-mi dai mie amenda?!"

Apoi prin tocmai.ro am avut o alta glumitza la adresa unui post de politie din judetul Valcea. Un simpatic utilizator publica zilnic anunturi cu oferte foarte atractive, iar la numarul de telefon il trecea pe cel al postului de politie si numele unuia dintre politisti. Deci atacul a fost clar la persoana politistului, care disperat ne scria in fiecare zi.

Totusi, aceste glumite sunt foarte bine reglementate legal, drept urmare organele specializate isi fac treaba cu brio. E destul de clar ca desi tocmai.ro e un site de anunturi care verifica totul inaintea publicarii, nu detinem baze de date cu toate numerele din Romania sau posesorii tuturor adreselor de e-mail cu Ip de Romania. Nu suntem CIA, nici SRI, nici FBI. Nu putem garanta ca pozele promovate sunt exact acolo unde declara postatorul, dar ne bazam pe bunul simt si asumarea responsabilitatii asupra informatiilor publicate de catre cei care posteaza anunturi.

Sunt convinsa ca in scurt timp va fi nevoit intreg poporul sa se civilizeze si sa devina responsabil.

O seara fara glumitze!

Mandria de a fi roman

De mic copil am fost educata sa fiu mandra de tara in care m-am nascut, de oamenii care locuiesc aici, de eroii, poetii si alti oameni importanti ai neamului, iar azi imi iau palme grele pentru asta.

Am auzit discutii despre romanii gipsy pe plaja, la mall, in restaurante si de fiecare data am ramas muta de uimire cum pot vorbi strainii despre noi, ce magine gresita au!!!

Intr-adevar tara noastra are frumuseti naturale cum rar gasesti, dar betele in roate puse oricarui potential investitor sau banii furati din proiectele finantate de stat nu au facut altceva decat sa transforme Romania intr-o frumusete plina de gunoi (ca sa nu-i spun rahat).

Am inceput, mai nou, sa imi pun intrebarea ce ar trebui sa raspund cand sunt intrebata in strainatate ce nationalitatea am? Mi se spune ca sunt: german or dintr-o tara nordica; iar eu cand spun ca sunt din Ro, in 2 min interlocutorul meu gaseste un motiv stupid sa se retraga. Probabil ii e teama ca, desi sunt ceva mai bine imbracata, ii fur portofelul sau telefonul.

Am primit de la un roman care locuieste in Canada urmatoarea intrebare: Aveti buget sa mancati la restaurant? Nu pot descrie reactia mea si sila pentru romanii care au plecat si au uitat ca tot romani au ramas.

O condamnam pe o frantuzoaica, cu care ne-am imprietenit, pentru felul in care vorbea despre tiganii romani, adica romani. Dar cand am ajuns la aeroport si am vazut romanii care se intorc acasa de la munca si tiganii (care m-au rugat sa fac o poza cu ei?!?) am inceput sa o inteleg si totusi sa ma intreb de ce sunt ei ambasadorii acestei tari? Copiii nostri olimpici international abia acopera cu performanta lor un articol dintr-un ziar local, dar tiganii nostrii au reusit sa tina ocupata prima pagina a marilor publicatii nationale si internationale saptamani intregi. Cu asemenea exemple promovate, mai merita oare sa ne intrebam de ce sistemul nostru de valori e in continua scadere? unde e cultura si educatia? unde au disparut valorile? traim intr-o lume cu forme fara fond?

Inchei cu partea cea mai trista pt mine, romanul a pastrat din perioada ceausista dorinta de a sta la coada, de a forma mereu coada, de a te impinge la coada ca sa-l enervezi bine pe cel din fata, de a te baga mereu in fata cozii. De fapt viata in stil romanesc si-ar pierde farmecul dar n-ar exista cozi: in fata cui sa te bagi? pe cine sa mai inghesui si impungi? cine te-ar mai injura?

Si tousi... Unde e mandria de a fi roman? pe ce se bazeaza?

Romanie, plai cu dor

Azi experimentez pe propria piele, pentru a nu stiu cata oara ..., missen'rupismul romanesc care odata ce a batut ceasul ora fixa, rupe usa ...

Urasc sa fiu constiinta oamenilor cu care lucrez sau cateodata sa fiu eu bunul lor simt care se trezeste si le spune cam ce i-ar avantaja sa faca. Zilele trecute imi explica o pustioaica de-o varsta apropiata cu mine ca nu poate munci cu stomacul gol ... si'atunci am inteles din nou ce ne diferentiaza. Nici macar kg de pe cantar si nici stomacul gol ;(. Acesta e stilul romanesc.

Iar partea cea mai trista e ca nici macar in momentele in care stomacul e gol si toate conditiile sunt asigurate, rotitele din creierul lor nu se invart: fie fiindca salveaza energia pentru digestie, fie deja s-au plictisit de viata.

Doar nu e cantecul celebru: "Cu ce m-am ales in viata? Ce-am baut, ce-am mancat si cu ce am strans in brate...". Si inchiei cu raspunsul pe care il urasc cel mai mult "Asta e!"