Ieri m-am intalnit cu primul roman care a cucerit Everestul, statea linistit pe o banca in fata cafenelei si mi-a dat o strangere singera si puternica de mana ... m-a impresionat pe loc... Omul muntilor, care la -50 grade statea pe varful Everest si nu a fost de ajuns... a mai sarit cu parapanta de pe varf pana in tabara de vara, nu ca sa doboare un record mondial (ceea ce a si facut), dar ca sa isi depaseasca limitele "Ce e viata daca nu visezi? daca nu iti doresti? daca nu incerci in fiecare zi sa iti depasesti limitele?".
Omul asta care a purtat cu mandrie steagul romanesc oriunde a ajuns, a terminat o facultate de sport si un masterat si totusi nu poate fi un simplu profesor de sport, pentru ca nu are loc de nepotisme, pile si relatii. Totusi la intrebarea: "Fane, nu te-ai saturat? nu vrei sa pleci din tara?" raspunsul lui a fost ferm "Nu! de ce sa-mi abandonez tara? sa ramana doar sobolanii astia care o vand? Nu, nu plec nicaieri!". Si e printre putinii oameni de valoare ai acestei tari care aleg sa ramana, sa se lupte cu sistemul, sa simta lipsurile materiale zi de zi.
Va imaginati cam ce fel de job ar putea avea Fane ca sa isi permita sa se antreneze in continuare pentru munte? sau ce sef ii da 3 luni concediu ca sa escaledeze un varf? sau cine ii plateste lui expeditiile? ... Nu stiti la cate usi inchise a primit in nas si totusi nu se lasa!
Imi doresc ca omenii plictisiti de viata si de prea multi bani sa stea macar 30 min sa discute cu Fane, ar intelege ca nu duc cu ei mai departe decat trairile si amintirile. Si Fane va vorbi vineri la TED; alaturi de Lucian Vintan-om de stiinta recunoscut international; directorul teatrului Radu Stanca; directorul Camerei de Comert; Eliza - un no name in fitzele locale, dar un om atat de dinamic... Sunt foarte curioasa al cui speach il voi aprecia cel mai mult? sunt cu totii atat de diferiti.
Vine un moment in viata fiecaruia in care drumul se intersecteaza cu cineva sau ceva care ne trezeste. Poate fi o carte, un film, o persoana, o intamplare, un gand. Si aflam ca...visele nostre pot deveni realitate.Uneori cautam si gasim cele mai plauzibile scuze pentru a ramane unde suntem. Alteori ne lovim de obstacole si ne miscoram visele. Alteori credem mai mult in altii decat in noi. Si iata ca exista oameni care stiu ca au nevoie sa viseze mare, sa creada in visele lor si sa actioneze invatand din fiecare obstacol, din fiecare greseala, descoperind pas cu pas drumul spre vis. I-ai intalnit de multe ori, i-ai vazut traindu-si visul, le-ai simtit bucuria de a trai si ai fost inspirat de vietile lor. Asa ca sa ne amintim de visul nostru sisa-l traim. Felicitari pentru tot ce faci.
RăspundețiȘtergereVezi ca incepi sa uiti de blog. Imi lipsesc comentariile tale.
RăspundețiȘtergere