luni, 31 mai 2010

Cele mai valoroase lucruri in viata, le primesti Gratuit!

Cand am auzit prima oara cuvintele din titlu, un zambet ironic s-a instalat pe fata mea... apoi am constientizat ca esenta vietii o primesti pe gratis, daca socotesti doar partea financiara/materiala... fiindca, din punctul meu de vedere, totul are un pret, iar roata rotunda se intoarce mereu, chiar cand te astepti mai putin.
A fost un weekend fantastic la Sibiu, cu ocazia Festivalului International de Teatru si mai ales in prima seara a fost concertul sustinut de omuletii acestia suspendati de o macara, care au cantat din instrumente la aceeasi inaltime cu turnul bisericii din Piata Mare.
Sambata am fost la Flamenco, un spectacol incendiar, pasional, cu o foarte mare incarcatura emotionala. E incredibil sangele fierbinte care curge in venele acestor oameni. Duminica, in Muzeul Satului, a fost serbarea unei scoli generale. Copii clasei 1-a ne-au incantat cu un show incendiar de tango si flamenco. Au fost Senzationali! ;-)))))
Mai pe scurt, a fost prima data cand am simtit ca Sibiul nu face parte din Romania, ca sunt intr-o tara cu foarte multa civilizatie, cultura si bun gust. E adevarat ca strazile si hotelurile au fost pline de vorbitori ai tuturor limbilor de pe Pamant, dar ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost amestecul de oameni, culori si stiluri vestimentare.

Mi-as dori ca Sibiul sa arate asa in fiecare zi!

miercuri, 26 mai 2010

Man are affraid to fail

Tot stau, privesc, analizez si incerc sa imi clarific gandurile: de ce le e frica barbatilor de esec? Unde au disparut vremurile pe cand barbatii erau cuceritori si siguri pe dorintele lor... unde au disparut barbatii?!? si culmea e ca exact acelasi subiect il discut destul de des cu ei.
Citeam zilele trecute confidentele unui purtator de sex masculin, ceva de genul "Nu mi-e frica sa ma implic in orice fel de relatie cu tine... bla... bla... bla Mi-e frica de inca un esec in dragoste si cred ca as ceda nervos." si mi-am dat seama ca traumele lasate de trecut nu au fost vindecate, iar persoana care ii sta alaturi nu este decat pansamentul care acopera ranile, dar nu le vindeca din interior.
Imi place de prietenul care vroia sa se casatoreasca in 10 zile si desi si-a dat seama ca o iubeste pe alta, joaca inca la 2 capete. De ce oare? Ii e frica sa isi asume o decizie? Ii e frica ca va ramane fara niciuna?
Mai este un tip de barbat: celibatarul convins de care trag femeile sa se casatoreasca cu ele, el nu vrea, iar la 40 de ani, isi plange de mila, din carciuma in carciuma, fiindca cerurile nu i-au fost aproape, sa se bucure si el de un copil al lui de care sa aiba grija si sa-l invete tot ceea ce stie. Pentru el functioneaza foarte bine vorba: "Ce-si face omul cu mana lui, se numeste lucru manual". Desi s-a considerat mereu invingator, viata l-a invins, iar teama de un nou esec e imensa.
Mai exista un tip de barbat speriat de esec: Nemultumitul. El nu indrageste nimic la nimeni si pe nimeni. Nimic nu e bun, frumos, etc. desi cea care a sustinut esecul nu a fost o persoana deosebita.
Si mai exista Misoginul esuat, aspirant la perfectiune si cu pretentii maxime de la ceidin jur, el are o cusca din plumb in jurul inimii, iar cine reuseste sa treaca de cusca ajunge sa sculpteze noi cicatrici in inima. Imi place foarte mult ideea Florianei Jucan "Doreşte-ţi să te iubească un misogin. Asta da victorie!" E foarte intensa, dar si foarte dureroasa.
Iar majoritatatea celor care au suferit aceste esecuri au ramas in loc, exact ca in piesa de mai jos:

marți, 18 mai 2010

Salutari la Budapesta


Astazi scriu despre una dintre capitalele mele preferate - Budapesta, si nu prentru ca mi-a oferit niste oameni extraodinari, nici pentru cultura si istoria care se ascund sub zidurile groase, ci scriu pentru cititorul/cititoarea mea din Budapesta.
Da, se pare ca exista cineva in Budapesta care citeste zilnic acest blog si as vrea sa-i multumesc pentru fidelitate si in acelasi timp sa-l/0 rog sa-si dezvaluie identitatea.
Si pentru ca iubesc atat de mult acest oras pe care l-am descoperit pentru prima data intr-o escala de 12 ore a zborului meu, trebuie sa impartasesc piesa care-mi inunda creierii de fiecare data cand vad Dunarea.

luni, 17 mai 2010

E incredibil de placuta revederea dupa atat multi ani

Vineri eram pe drum spre Bucuresti si, ca de obicei, am oprit in locul meu preferat de pe Valea Oltului - exact, benzinaria OMV. De fiecare data cand am drum, trebuie sa opresc macar 5 minute in acel loc, sa admir peisajul, sa iau o gura de aer si sa ma rasfat cu un Red-bull. Din motive de sanatate, am renuntat sa consum altceva decat apa, sucuri proaspat stoarse, espresso de calitate (cam greu in Ro) si ocazional doar alcool de calitate.
Ploua putin afara si eram prea absorbita de frumosul peisaj ca sa observ aglomeratia din benzinarie, dar totusi cand sa trec pe langa terasa aud o voce calda "Pisi,..." ... hmmm, Pisi - nu am mai auzit apelativul acesta de ani de zile si tousi la mine se referea. Intorc capul si il recunosc pe un bun si vechi prieten, pe Serban... cel care trebuia sa imi fie nas de cununie prima oara cand era sa o "comit". Imi era imposibil sa cred ca o figura blanda, pe care nu am mai vazut-o de cel putin 6 ani, omul de la care nu am mai avut ocazia sa-mi iau macar "Ramas bun" statea in fata mea si se bucura ca un copil ca sorta a fost de partea noastra si ne-am intalnit.
Au trecut anii si acum am ajuns sa povestim de copii, familie, job si alte politeturi si povesti de-ale adultilor, dar acest sentiment placut al revederii foarte rar il intalnesti in viata.
Mi-as dori ca aceasta tara sa fie mult mai bogata in oameni de o asemenea calitate. A fost un weekend interesant, in care am descoperit din nou ca multe lucruri pe care le vedem zi de zi si am ajuns sa le consideram normale, de fapt nu sunt. Ca traim intr-o "jungla", iar de fapt aceasta jungla nu ne mai permite sa traim, ci doar sa luptam.

miercuri, 5 mai 2010

Continuare la: Ce as face daca as avea toti banii din lume?

Am asteptat ceva timp reactiile la declaratia mea conform careia intr-o buna zi voi gasi timpul si sustinerea financiara penru a sprijini persoanele agresate in familie, fie ca vorbim de femei, copii sau, mai nou barbati... Da, de fapt asta am descoperit in urma postarii mele: ca barbatii sunt si ei agresati zilnic de femei prin "cicaleala" sau mai stiu eu ce alte tratamente proaste mai primesc din parte femeilor. Pana acum nu am intalnit nici un barbat care sa nu aiba dreptul sa iasa din casa fara sa fie insotit de sotia lui, care sa nu aiba voi e sa munceasca ci sa stea doar acasa sa se ocupe de copii si de casa, care sa cerseasca bani de la sotie pentru ... (de obicei erau tampoane, barbatii nu stiu ce au nevoie), care sa nu aiba voie sa se imbrace cum vrea si sa-i fie sfasiate toate hainele "indecente" in fata si caruia sa i se reproseze zilnic ca este o "curva care ... cu tot orasul" (repet ca nu iese din casa neinsotit) si ca ea munceste si il intretine pe el si ii creste copiii, iar lista de presiuni psihice continua... te-ai intrebat vreodata cum e sa nu iti poti imbratisa o ruda de sex opus dupa ce nu ai vazut-o foarte mult timp de frica ca ai scandal o saptamana acasa?
Ei ... asta numesc eu violenta psihica si fizica! Si este foarte interesant ca mi-au raspuns la aceasta postare doar barbati, care (din cate ii cunosc eu) nu au nici o legatura cu violenta, iar la cat de superficial a fost raspunsul lor sunt sigura ca nu au trait vreodata asa ceva si nici nu au vazut macar un film pe acesta tema.
Sunt foarte multe femei care citesc acest blog si niciuna nu a indraznit sa scrie ceva la vedere, raspunsurile le-am primit doar pe adresa personala. De ce? De ce merg la bazin si maxim 5% sunt femei? de ce merg in parc si sunt max 5% barbati cu copii la plimbare? iar lista intrebarilor mult prea lunga...
Am primit si un raspuns de genul... Daca ai incredere in Dumnezeu, el te va ajuta si iti va da forta sa mergi mai departe... ok, incredere in divinitate avem cu totii, dar cred ca e peste puterea cerurilor sa te apere de o persoana psihopata, iar cel mai bun exemplu e o tanara care era amanta unui turc instalat in Romania care se chinuia de ani de zile sa scape de el si nu reusea. Anul trecut a calcat-o cu masina in plina strada si a petrecut cateva luni la Hotel Spital (fara nici un ajutor din partea politiei...), iar zilele trecute a reusit sa o omoare. Abia acum a putut interveni politia sa-l retina, acum sunt probe. Nu are rost sa explic situatia in care esti casatorit, poti sa faci ce vrei ... sa te bati de 5 ori pe zi ca politia nu intervine in problemele de familie.
La urma urmei, adultii pot face ce vor/pot ei, dar cel mai mult ma doare cand copii primesc aceasta educatie gresita si devin si ei adulti la randul lor... oare cati au puterea sa nu faca aceleasi greseli?
Si ca sa fac putin haz de necaz, priviti video.
Zâmbeşte şi nu fi supărată când cineva îţi spune că eşti „curvă”! Nimeni, în afară de tine, nu ştie câte nopţi dormi singură.