Aseara ma uitam la finalul filmului "Avocatul diavolului" si pentru prima data am inteles la ce se refera biserica cand sustine ca mandria (vanity) e un pacat. Apoi, azi dau peste aceasta frumoasa poezie, in totala antiteza cu filmul de aseara, dar care surprinde atat de bine ceea ce putini dintre noi mai reusim sa traim in ziua de azi.
... aceste 3 lucruri raman: credinta, speranta, iubirea...
Iubirea....o pasiune, o flacara, purtand in ea, indiferent de este durabila sau nu, ca si propria noastra conditie umana, si moarte, si viata....
RăspundețiȘtergereCand iubim....fericirea incepe sa ne vorbeasca, si ne impinge inainte fara sa mai vedem ce-i in jur...numai o data daca intorci capul, iti pierzi echilibrul....de pilda ne asemanam cu acrobatul care merge pe sarma, totul e sa pastrezi un punct pe care-l ai in minte si la care doresti sa ajungi cu increderea reusitei. Inapoi nu se mai poate merge. Decat riscand sa cazi....A iubi....e ceva obisnuit, care face viata ...viata ,alungand teama si ridicolul dorintelor a iubi in viata e ca si cand ai vedea un monument extraordinar care te impresioneaza la inceput...dar cu timpul iti da acel sentiment de firesc si numai absenta lui te cutremura...te pomenesti sarac...
Dragostea ar trebui sa fie o fericire fara limite....dar nu e....si cand spunem asa cuvintele incep sa se amestece...sa se amestece cu sufletul nostru...
Prichi