Scriu azi sub influenta senzatiilor care ma incearca in ultima perioada. M-am obisnuit sa se uite oamenii luuuung dupa mine pe strada... atat in Bucuresti, cat si in Sibiu, Rome, Budapest, mamei ii era frica ca voi fi rapita in Paris, etc... iar cum am dezvoltat de ani de zile pasiunea de a fi mereu pe drumuri, am dezvoltat si pasiunea sa ma pun in mintea celui care "se holbeaza" sa citesc pe chipul lui, sa patrund prin ochii lui, pana ajung in mintea lui, sa imi dau seama ce gandeste. Cand eram adolescenta citeam in priviri "ce piesa se face copila asta!"... cand a mai crescut copila, s-a modificat in "esti atat de frumoasa" apoi in "esti o femeie puternica" si totusi, de multe ori "esti prea puternica pentru mine". In ultimul timp, datorita stilului aglomerat de viata, am incetat sa mai bag in seama lumea din jur siam cautat sa imi vad de calea mea. Totusi, neintentionat, s-a produs o modificare, o modificare pentru care ar fi trebuit sa fiu pregatita. Banala modificare este: am inlocuit-o pe Corsica cu o alta masina. Cunostintele din Bucuresti si-au schimbat radical atitudinea, parca peste noapte devenisem Zana Zanelor. Mi-as fi dorit sa fie asa, pentru ca mai am multe de invatat si trait in drumul meu spre perfectiune... si totusi, in interioarele mele eram aceeasi.
Pe drumuri, prin benzinarii, adun priviri multe si lungi care gandesc "cine o intretine pe bunaciunea asta?". Spre surprinderea lor si chiar si a mea, NIMENI! In curand va fi un an de cand s-au ciocnit barbatii prin benzinarie din cauza mea, dar azi s-au mai linistit apele, "sunt intretinuta", deci sunt ocupata :-DDD
La Sibiu lucrurile stau mai lejer cu masina, aici problema e: cu cati beau cafea? Raspuns: cu toti prietenii mei... din toate mediile sociale si din toata tara, deci sunt multi.
Dispretul apare cand incepi sa fi "iubita" mai mult fiindca te imbraci mai bine (oare ?!?), ai un telefon fitza, rimelul e mai scump, masina mai sport...
Eram coplesita de cati oameni dezechilibrati vad in jurul meu, debusolati, lipsiti de principii, derutati in a trage o linie exacta intre bine si rau, intre dragoste si aventura, intre familie si cariera, intre vise si oblligatii... lipsiti de o coloana vertebrala spirituala si chiar de o coloana fizica sanatoadsa... lipsiti de respectul fata de sine si hotarati sa renunte la vise in favoarea banalului oferit de societate.
Analizand trecutul si prezentul, recitind randurile de mai sus, nu ma mai mir si spun ca asta e soarta pe care o merita acest popor daca considera mai importanta viata vecinului decat a lui, daca e preocupat sa numere banii vecinului in loc sa studieze metodele prin care poate el sa-i faca.
"Nu stiu care e calea spre fericire, dar cu siguranta vei fi nefericit daca urmezi doar ceea ce vor cei din jurul tau"
alfa era cea mai tare
RăspundețiȘtergereDa, Alfa...frumoase vremuri... urmatoarea chiar cred ca va fi o Alfa rosie...
RăspundețiȘtergere