Revin dupa un weekend plin de surprize, cu mintea relaxata, cu trupul putin obosit si cu o pofta nebuna de viata. Ador cand ma aprind, cand viata imi strica planurile si ma surprinde in fiecare clipa, cand ma invata sa ma bucur de acest moment si imi da pofta pentru ziua de maine.
Am dedicat putin timp familiei mele, care desi merita mult mai mult, eu, momentan, doar atat pot sa-i ofer. Acelasi regret il am si fata de bunii mei prieteni si de persoana "care si-ar vinde chiar si ceasul" doar ca sa fie cu mine. Cand ai mult timp liber, nu sti sa apreciezi fiecare secunda petrecuta alaturi de persoanele dragi. Le doresc chiar si "dusmanilor" sa intre nu doar in criza financiara, ci si in criza de timp...doar asa descoperi adevaratele valori... 
Ascult o piesa foarte draga mie "tu ai fost totul si puteai fi ...", imi amintesc ce a fost odata "totul" pentru mine, dar imi taie rapid acest gand o alta piesa celebra "ce-ai omorat, omorat ramane!".
Nici macar nu mai incerc sa inteleg legile nescrise ale acestei societati si intr-adevar, azi vreau sa traiesc in lumea fantastica creeata de mintea mea si sa ma bucur de ea. Si ma bucur de lucrurile marunte desi las impresia ca ma bucur de lucrurile "mari".
Si NU! nu te mira de poza de mai jos, e doar simbolul unei bune prientenii/amicitii, asa cum persoanele care ma insotesc zi de zi sunt buni prieteni (chiar daca sunt reprezentanti ai sexului masculin, nu sunt nici macar "lovers"). De multe ori imi vine sa urlu ca iubesc si tocmai fiindca iubesc - NU URLU! e prea frumos ceea ce simt...
Love,
Bonnie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu