luni, 19 iulie 2010

"Iubeste-ma cand o merit cel mai putin, atunci am nevoie cel mai mult."

Ma documentam azi pe net si am gasit maxima din cultura chinezeasca pe care am pus-o la loc de cinste-in titlu. Instant mi-a venit in minte Madalina, fata cu parul de foc... Nu am fost un mare fan al ei, dar odata cu moartea ei am reascultat cateva piese si am mai citit cateva vrajeli de articole despre ea.
Am constatat ca femeia asta iubea, cum putinora le este dat sa iubeasca, iar piesele ei sunt de fapt, viata ei, inima ei, povestea ei.

Daca sotul/sotia mea ar fi compus si lansat piesa de mai jos, mi-as fi facut bagajele ...
Vorba unui prieten "In dragoste, dupa ce ai prins gustul de Channel e greu sa mai apara unul care chiar sa iti placa..."
Publicat de la

2 comentarii:

  1. Anonim19 iulie 2010 la 23:33

    Ma asteptam sa scrii ceva despre Madalina.Tu pui actul ei impardonabil, pe seama iubirii ( poate neinteleasa, poate neimpartasita ) eu o pun in seama patologicului. Nu exista justificare pentru a recurge la cel mai mare pacat existent. Inteleg suicidul in anumite situatii dramatice ale vieii ( si sunt exemple zilnice in jurul nostru ) insa niciodata nu pot accepta sa iei o astfel de decizie din cauza iubirii " neintelese ".

    Esti o romantica incurabila ( chiar daca nu vrei sa o recunosti).

    Titlul FABULOS !!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bonnie23 iulie 2010 la 15:37

    Eu sunt o impletire interesata intre ratiune si pasiune, deci nu pot sa ma declar o "romantica incurabila", dar nici macar nu era vorba despre mine.
    Gestul Madalinei nu il aprob, pentru ca nici macar nu il judec, doar constat puterea acestei femei de a iubi. Consider povestea ei un "Romeo&Julieta modern, romanesc" azi, cand rareori mai vezi tineri indragostiti sarutandu-se cu pasiune prin parc?

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)