Am atat de multe sa va povestesc din aceste 8 luni incat nu stiu cum sa incep... nu stiu cat de mult va intreseaza sa stiti cum e sa nasti intr-un spital public sau sa va descriu sentimentele unei mame care e dispusa sa revolutioneze un spital, un oras, o lume intreaga pentru binele copilului ei... dar poate vreti sa stiti ca minunea mea de copil traieste azi datorita unei inspiratii de moment a doctorului meu, care a insistat sa imi faca cezariana, desi nu avea nici un motiv concret. Ulterior a descoperit ca aveam cordonul ombilical inodat de 2 ori, caz foarte rar intalnit chiar si de doctorii cu experienta, deci copilul meu putea in cele 9 luni sa moara in orice secunda sau, cu putin mai mult noroc, ar fi murit la nasterea naturala sau ar fi supravietuit cu risc mare de handicap.
Apoi a urmat o vara frumoasa, calduroasa, petrecuta la umbra si la terase, citind si documentandu-ma pentru noul business pe care astept cu entuziasm sa il pun pe picioare. Deci nu prea sunt modelul de mama dedicata si nebuna sa imi tin copilul acasa 2 ani, incurajez bunicile si dadacele sa se implice activ in viata copilului meu, eu doar sa coordonez educarea ei. Drept urmare copilul meu pleaca in deplasari la mune, la mare, la Bucuresti sau oriunde incepand de la 1 luna. Are pasaport si rezista pana la 20 ore de mers cu masina ;).
Chiar fiica mea mi-a ales rochia de mireasa. Am mers impreuna sa imi caut rochia, iar la fiecare atelier unde ma hotaram sa probez, dupa prima rochie ea facea caca si incepea sa urle ca sa fie schimbata. La un moment dat a cedat psihic la viata de Bucuresti si a facut o criza fantastica de plans. Atunci am inteles ca rochia in care eram cand ea plangea cel mai tare, aceea era aleasa. Banuiesc ca toata lumea stie povestea ca o mireasa simte cand imbraca rochia ideala, exact asa si eu simteam la fiecare rochie probata ca... ca urla pitica mea de dincolo... Deci cand toata lumea a aflat ca mi-am luat rochia au inceput sa ma intrebe de sentimentul acela si euforia mea ca am rochia din visele mele... bla bla.... Asta cu rochia din vis e un alt basm. Te mariti cu rochia care e la moda in cataloagele internationale, iar daca nu te trezesti din timp ... te mariti cu rochia care e marimea ta si e pe stoc ;).
Acum ... ma uit la copilul meu (care doarme in tot felul de pozitii ciudate), ma uit la familia, casa si masina mea, pe care le-am facut intr-un singur an (desi nu erau in target) si am decis ca pentru 2012 targeturile se muta in business&online. Am inceput cu un pas mic - putina curatenie in blogul meu experimental, dar acesta e un real pas spre a ma detasa de personal si a reveni profesional. Si apropo de profesional ... urmeaza o revenire "surpriza" care confirma ca acest scurt concediu de maternitate a fost doar o incarcare de baterii si un timp pentru aprofundare si specializare.
In acest timp, m-au impresionat placut cativa prieteni care au decis sa se casatoreasca cu prima lor iubire din adolescenta - mi se pare povestea <3 Cenuseresei moderne <3. Am reusit si sa ajung la concursul de schi al bloggerilor de la Arena Platos. Chiar eram convinsa ca le voi fura marele premiu ( aveam si foarte mari sanse ) daca nu as fi ajuns la concurs dupa ce s-a dat startul. Deci un obiectiv principal pentru 2012 este PUNCTUALITATEA ;).
Mi-as fi dorit in 2012 sa pun in aplicare visul la care cuget de ani de zile, un vis care prinde forme tot mai frumoase, clare si colorate, dar piata din Sibiu imi garanteaza falimentul, asa ca va spun doar ca e vorba de Fashion in Mii de Culori. Cand veti vedea -peste cativa ani- brandul meu de haine doar pt 'gagici - sa va amintiti de aceste randuri...
Inchei aceste randuri lasand poza de mai sus sa exprime ceea ce eu nu pot reda in cuvinte.
(astept comentarii din partea celor care cred ca au prins ideea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu