Vineri eram pe drum spre Bucuresti si, ca de obicei, am oprit in locul meu preferat de pe Valea Oltului - exact, benzinaria OMV. De fiecare data cand am drum, trebuie sa opresc macar 5 minute in acel loc, sa admir peisajul, sa iau o gura de aer si sa ma rasfat cu un Red-bull. Din motive de sanatate, am renuntat sa consum altceva decat apa, sucuri proaspat stoarse, espresso de calitate (cam greu in Ro) si ocazional doar alcool de calitate.
Ploua putin afara si eram prea absorbita de frumosul peisaj ca sa observ aglomeratia din benzinarie, dar totusi cand sa trec pe langa terasa aud o voce calda "Pisi,..." ... hmmm, Pisi - nu am mai auzit apelativul acesta de ani de zile si tousi la mine se referea. Intorc capul si il recunosc pe un bun si vechi prieten, pe Serban... cel care trebuia sa imi fie nas de cununie prima oara cand era sa o "comit". Imi era imposibil sa cred ca o figura blanda, pe care nu am mai vazut-o de cel putin 6 ani, omul de la care nu am mai avut ocazia sa-mi iau macar "Ramas bun" statea in fata mea si se bucura ca un copil ca sorta a fost de partea noastra si ne-am intalnit.
Au trecut anii si acum am ajuns sa povestim de copii, familie, job si alte politeturi si povesti de-ale adultilor, dar acest sentiment placut al revederii foarte rar il intalnesti in viata.
Mi-as dori ca aceasta tara sa fie mult mai bogata in oameni de o asemenea calitate. A fost un weekend interesant, in care am descoperit din nou ca multe lucruri pe care le vedem zi de zi si am ajuns sa le consideram normale, de fapt nu sunt. Ca traim intr-o "jungla", iar de fapt aceasta jungla nu ne mai permite sa traim, ci doar sa luptam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu