Nimic nu se compara cu frumusetea naturii intr-o zi insorita petrecuta in varful muntelui acoperit de zapada. Am avut un final de saptamana ca in povesti, departe de aglomeratia urbana, fara semnal la telefon, fara mailuri, fara conditii de 5 stele, fara Cola, tigari sau ciocolata ... doar natura si oameni deschisi, pusi pe distractie.
Soarele ne-a mangaiat tot weekendul, in ciuda celor sub -10 grade de afara. In cele cateva minute in care ramaneam eu cu mine, pe teleschi, ma gandeam cum ar fi fost viata mea sa traiesc in acea zona? Departe de internet, birou, telefon, fara incalzire pe gaze, fara supermarket... doar cu grija: ce mancam? ai pus pe foc? ai maturat zapada?Oare as fi invatat sa schiez daca m-as fi nascut langa o partie de schi? Toti prietenii mei de la mare au frica de apa/inec si nu stiu sa inoate.
In spate e muntele Sureanu, care ne-a fost prieten pentru 2 zile. Accesul a fost facil pana la tabara (cu jeep-urile), iar pana la partie au ajuns doar soferii dornici de aventura.
Am ramas blocati pe drum, aproape de partie, din cauza zapezii proaspete. Am facut loc si celorlalti participanti la trafic si am ramas noi cu jeepul in sant (nu doar o data...). Ne-am intors de la partie trasi cu o coarda lunga si cu muzica la maxim. Ne-am dat cu snowmobil-ul (senzatie unica) si ne-am aventurat cu jeepul pana la lacul glaciar.
Am dansat Lambada in costume de schi, in jurul focului de tabara si am facut febra muculara din cauza rasului, nu a schiatului.
Zapada a fost bucuria pentru toti, dar salbaticia si linistea pe care am regasit-o in varful muntelui ne-a incarcat bateriile la maxim. Nu as da muntele Sureanu pentru nici o alta statiune montana din Romania, nici pentru "luxul" din Poiana, nici pentru pitorescul-comercial din Valea Dorului.
Iar vestea care a incununat cu bucurie aceasta saptamana este ca prietena mea din copilarie, colega mea de banca din liceu, a avut aseara o noapte deosebita. Dupa 5 ani de relatie, iubitul ei i-a propus sa inceapa viata impreuna. A fost o cerere in casatorie deloc banala, foarte bine planificata, care le da sclipirea si increderea in viitor. Felicitari!
In spate e muntele Sureanu, care ne-a fost prieten pentru 2 zile. Accesul a fost facil pana la tabara (cu jeep-urile), iar pana la partie au ajuns doar soferii dornici de aventura.
Am ramas blocati pe drum, aproape de partie, din cauza zapezii proaspete. Am facut loc si celorlalti participanti la trafic si am ramas noi cu jeepul in sant (nu doar o data...). Ne-am intors de la partie trasi cu o coarda lunga si cu muzica la maxim. Ne-am dat cu snowmobil-ul (senzatie unica) si ne-am aventurat cu jeepul pana la lacul glaciar.
Am dansat Lambada in costume de schi, in jurul focului de tabara si am facut febra muculara din cauza rasului, nu a schiatului.
Zapada a fost bucuria pentru toti, dar salbaticia si linistea pe care am regasit-o in varful muntelui ne-a incarcat bateriile la maxim. Nu as da muntele Sureanu pentru nici o alta statiune montana din Romania, nici pentru "luxul" din Poiana, nici pentru pitorescul-comercial din Valea Dorului.
Iar vestea care a incununat cu bucurie aceasta saptamana este ca prietena mea din copilarie, colega mea de banca din liceu, a avut aseara o noapte deosebita. Dupa 5 ani de relatie, iubitul ei i-a propus sa inceapa viata impreuna. A fost o cerere in casatorie deloc banala, foarte bine planificata, care le da sclipirea si increderea in viitor. Felicitari!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu