Am primit o oferta de croaziera care includea cea mai atragatoare destinatie (pentru mine) - Casablanca. Si fiindca nu pot pleca in croaziera m-am gandit sa scriu despre pasiunea mea pentru Casablanca. E legata de filmul care poarta acelasi nume si de o persoana draga mie.
Scriu despre primul film Casablanca, realizat in 1942, care ii are ca protagonisti pe Humphrey Bogart si Ingrid Bergman, doi actori grei ai acelor vremuri. Intr-o frumoasa poveste, ei explica ce inseamna iubirea adevarata, lipsindu-se de scene fierbinti, socante, in 3D/5D/7D. Iubirea nu inseamna sa o iei saraca de pe strada si sa te casatoresti cu ea, nici el sa fie orb si din dragoste sa ii revina vederea, nu o demonstrezi iesind cu baietii la o bere si cumparandu-i ei o bijuterie, etc. Sper ca cei care nu au vazut acest film pana azi, dar ii stiu piesele lui Guta, sa deschida repede DC si sa-l downlodeze.
Sa dedicam cateva randuri si persoanelor dragi care au avut o contributie fantastica in orientarea curiozitatii mele spre istorie, arta, muzica, film, teatru... spre cultura generala. Scriu despre omul care mi-a dat aripi si curajul sa zbor, despre cel ce mi-a aratat ce inseamna respect pentru mine si pentru cei din jur, despre cel care mi-a confirmat ca nu face bine sa traiesti intr-o lume falsa si curatenia spirituala e mereu prioritatea care te ajuta sa treci peste problemele financiare, sentimentale, de sanatate, peste orice. Cea mai fericita perioada din viata mea a fost cand nu aveam casa, job, pe nimeni aproape si nimic, dar il aveam pe el.
E foarte misto senzatia sa fi drogat cu fericire. Creeaza dependenta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu