Urasc sa fiu constiinta oamenilor cu care lucrez sau cateodata sa fiu eu bunul lor simt care se trezeste si le spune cam ce i-ar avantaja sa faca. Zilele trecute imi explica o pustioaica de-o varsta apropiata cu mine ca nu poate munci cu stomacul gol ... si'atunci am inteles din nou ce ne diferentiaza. Nici macar kg de pe cantar si nici stomacul gol ;(. Acesta e stilul romanesc.
Iar partea cea mai trista e ca nici macar in momentele in care stomacul e gol si toate conditiile sunt asigurate, rotitele din creierul lor nu se invart: fie fiindca salveaza energia pentru digestie, fie deja s-au plictisit de viata.
Doar nu e cantecul celebru: "Cu ce m-am ales in viata? Ce-am baut, ce-am mancat si cu ce am strans in brate...". Si inchiei cu raspunsul pe care il urasc cel mai mult "Asta e!"
Poate tipa avea probleme serioase cu stomacul :)
RăspundețiȘtergereFiecare om are motivatia proprie in munca: unii muncesc din pasiune, altii gandindu-se la salariul banos ce va veni, oameni mai perfectionisti, privesc munca ca pe o provocare, alti nu pot gandi nicio farama fara cafelutza de dimineata, altii sunt macinati de probleme (sanatate, sentimentale, etc)..etc etc etc si lista poate continua.
Stilul "romanesc" e un stil e de fapt intalnit peste tot in lume.