joi, 16 septembrie 2010

Intre fericire si disperare

Citeam in urma cu vre-o luna pe blogul Florianei despre scumpul David Alexandru din poza de mai jos si ma ingrozeam de blestemul care poate lovi o familie la inceput de drum, si anume: copilului tau de 4 luni sa i se descopere o tumora maligna.
Aceasta e secunda in care fericirea se transforma in disperare. Si totusi sa-i consideram norocosi pe acesti parinti fiindca au avut posibilitatea sa isi duca pruncul la doctori competenti si beneficiaza de sprijinul intregii tari (sau asa imi place mie sa cred). Tousi, pana acum au strans aprox 3000 eu din cei 38.000 eu necesari. In asemenea momente nu pot decat sa ma gandesc la destinul Ioanei (pentru care s-a dansat pinguinul la Sibiu), care nu a rezistat in lupta cu banii si timpul.
Nu pot sa nu imi amintesc de un cuplu apropiat, care au avut 4 copii, a caror perioada de viata a fost intre 1 saptamana si 1 luna. Cum sa duci 4 sarcini si sa suporti moartea lor in prina luna de viata, pe acestea le numesc eu cu adevart probleme.
Sa revenim la David, care merita o sansa la viata, iar daca nu era problema banilor probabil ca era deja operat, in curs de recuperare. Pentru detalii.
Iar ca sa inchei intr-o nota pozitiva, sa stiti ca destinul mai rezerva si vieti frumoase. Zilele trecute am revazut o domnisoara cu care am copilarit, imi aduc aminte vag de ea ... nu saream elastic impreuna... In schimb am revazut-o pe la 16 ani, intr-o tabara, era una dintre norocoasele fete pe care o fundatie le-a scos din centru de plasament pentru a le sustine si ajuta s afaca un viitor. Ea si sora ei au locuit in casa fundatiei, alaturi de alte cateva fete cu capacitati intelectuale si sociale, mergeau la liceu, aveau viata normala a unei adolescente, doar ca acasa nu era mama&tata, ci era pe rand care-o asistenta sociala.
Programul fundatiei tinea pana la 18 ani, cand ar fi trebuit sa le lase libere, dar cele 2 surori au invatat foarte bine si au intrat ambele la Cluj la facultate, deci fundatia a hotarat sa le sustina in continuare. Asa am revazut-o pe aceasta domnisoara, care azi se lupta sa devina medic, se comporta ca un om normal si e incredibil de frumoasa ;)
... Din generozitatea sufletelor mari, oamenii mici vor deveni foarte mari!...

Un comentariu:

  1. Mi-au lipsit comentariile tale, Pisi! Unde mi-ai fost atat timp. Te rog sa folosesti laptopul si in micile escapade prin Europa. Frumoasa imaginea localnicilor dansatori. Par lipsiti de orice grija. Cred ca iti transmiteau o emotie deosebita vazandu-i. Cat despre David, situatii nenumarate ca a lui, ma fac sa constientizez, desi nu vreau, ca inca traim in lumea a 3-a.

    Ma bucur ca ai revenit. BEIJO !!!

    RăspundețiȘtergere