Nu am tinut niciodata in viata mea un jurnal. Singura data cand am simtit nevoia sa imi trec gandurile pe o bucata de hartie a fost in anul I de facultate, in prima noapte dormita in camin; Eu cu Mine si Viitorul in fata. Azi il scriu pentru ca asa ma oblig sa imi aloc macar 5 minute pe zi gandurilor mele. Acum am iesit de la dus si daca as fi reust sa-mi inregistrez gandurile, chiar as fi scris ceva interesat pe seara asta. Locuiesc in tara in care nu imi doresc... totusi aerul pe care il respir mai nou, imi da forta sa visez din ce in ce mai mult, sa primesc din ce in ce mai mult. Mutarea la Sibiu a contribuit foarte mult la maturizarea mea si la constientizarea a ceea ce imi doresc in viata. Lista de prioritati s-a modificat. Lista potentialilor tatici ai copiilor mei s-a redus dramatic, gusturile mele s-au rafinat enorm si ma inreb: am devenit eu defecta sau lumea din jur?
Un prieten mi-a raspuns zilele trecute:"Bianca, ai evoluat, nu mai esti un copil, esti femeie! si e normal sa iti doresti langa tine un barbat adevarat, nu te mai poti multumi cu putin!" si eu care credeam odata ca am totul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu