5am in Bucuresti

E putin trecut de 5am, sunt intr-o benzinarie in Bucuresti... lucrez... DA! ... nu am luat-o asa devreme razna si nici nu sunt atat de odihnita doar ca de o saptamana tot incerc sa cumpar un bilet de avion Sibiu - Bucuresti de la fantastica companie nationala Tarom de pe un card din strainatate si nici in ruptul capului nu vrea Tarom sa trimita mailul ala de confirmare ca banii s-au luat din cont si ca am un bilet.
Deci am ramas pe pamant, cu banii in buzunar, sa ma descurc cum pot si cu agenda full pe 2 zile ... chiar kool. Asa ca am prins un prieten cu drum in Bucuresti, iar la 5am m-a abandonat la Udristei in OMV, ca doar cluburile sunt inchise martea la ora asa matinala.
Urmeaza o zi extrem de lunga si solicitanta, asa ca gandurile mele se vor indrepta permanet spre Tarom si promit sa fiu politicoasa pana prind un zbor inapoi spre casa, ca sa nu dorm prin zapada netopita si necuratata de pe toate strazile Bucurestiului.

Gata cu ironiile! Multumesc din nou Romaniei ca imi ocupa tot timpul cu "frumusetile" ei!

Multumesc cerurilor! Sunt Norocoasa!

Citeam acum in presa nationala ca 24 milioane de europeni sunt fara locuri de munca, deci somanjul in zona euro a ajuns la un nou record. Am constatat disperarea aceasta de a munci ceva in randul femeilor din Sibiu cand am dat anunt pe www.tocmai.ro ca imi caut dadaca. Anuntul meu promovat special in Galerie, a strans in 7 zile peste 1300 vizitatori UNICI (pentru cei care nu inteleg cifrele - e ENORM), iar doar eu stiu pe ce criterii am facut selectia intre gagici pentru ca sunau in disperare.
Pentru cei care vor sa se angajeze prin anunturi care le-au gasit pe internet, cred ca ar fi important sa tina cont de urmatoarele aspecte:
- daca in anunt se specifica sa contactati doar pe e-mail sau doar pe telefon sau doar intre anumite ore - respectati cu sfintenie aceste indrumari, altfel riscati sa nu fiti luati in seama. Eu am specificat clar ca vreau sa fiu contactata doar pe telefon, deci am citit zecile de mailuri primite, iar fiindca nu m-a impresionat niciunul, nu am raspuns la nimeni. Daca toate cele care mi-au trimis mail si-ar fi rupt 2 minute si 10 centi sa ma sune, aveau o sansa in plus.
- apoi modul in care vorbesti la telefon de cand spui "Alo" conteaza teribil pentru prima impresie pe care si-o face interlocutorul despre tine. Eu am ales-o ca dadaca chiar pe prima fata care m-a sunat. Mi-a placut vocea ei energica si optimista, tonul ei si atitudinea. OK!
- daca reusesti totusi sa treci de selectie si esti chemat la interviu, aminteste-ti ca trebuie sa scoti in evidenta toate punctele tale forte (nu problemele tale personale si financiare) si trebuie sa pari macar interesat de viitorul tau job. Cand am intalnit-o pe actuala dadaca, a sarit direct la copil si cat am stat cu ea m-a bagat in seama in limita bunului simt, in rest copila a fost pe primul loc si sa aiba grija de ea. O alta dadaca a venit la noi acasa la interviu, a stat 2 ore si mi-a povestit toata drama familiei ei, cu toate cazurile de cancer, divort si alte probleme, nici nu s-a spalat pe maini pt ca oricum nu a avut nici o intentie sa puna mana pe copil.
- iar cel mai important pentru o persoana care isi cauta un loc de munca este sa indrageasca si sa isi doreasca jobul. Nu cred ca e nimic mai frumos decat sa te trezesti dimineata si sa astepti cu nerabdare sa ajungi la servici sa te confrunti cu noi provocari si distractii. Dadaca mea m-a sunat duminica seara doar asa ... sa vada ce face pitica mea fiindca deja ii era tare dor de ea. Se citeste entuziasmul pe fata ei si ca ii place in fiecare zi ce face.
Asadar... somerilor... puneti mana pe toate ziarele cu locuri de munca... butonati toate site-urile cu joburi... iesiti pe strazi si cautati un loc de munca , chiar daca nu e bine platit, iti poate aduce satisfactii pe alte planuri.
Si poate va intrebati de ce cred ca sunt norocasa?!? Sunt convinsa de norocul meu! Nu am stat 2 ani acasa in concediu de maternitate ca sa fiu ulterior nevoita sa o iau profesional de la 0, chiar din contra, m-am intors cu placere la munca, pe o pozitie mult mai buna ... iar azi nu imi plimb toata ziua copilul prin parc, plangandu-mi de mila ca nu am bani sa il duc la mare sau ca sunt somera, ci profit de cele cateva ore libere pe care le am ca sa ma distrez cu copilul meu.

In viata, totul are un pret!

Sus sau Afara!

Ma gandeam in seara aceasta cat de dure, inflexibile si de foarte multe ori greoaie si ineficiente pot fi multinationalele. Au un sistem foarte dur, clar, precis, targete bine conturate, traininguri specializate, scumpe si tot ce vrei, dar un sistem foarte slab de a motiva oamenii sa faca mai multa treaba decat in casuta lor. Chiar din contra, cine iese din casuta risca sa incaseze o lovitura fatala. Dar tu, ca simplu angajat, cine esti tu ca sa te bage in seama o multinationala? Ce crezi ca daca pleci multinationala va da faliment? Nici macar firma de la colt nu va da neaparat faliment daca tu nu mai esti angajatul ei... asa ca ma intreb care mai e recunostinta si respectul angajatorului fata de angajat in vremuri de criza?
De vre-o 3 ani imi amintesc periodic de expresia "Up or Out", care chiar si pe mine ma ghideaza destul de des in luarea decizilor. Aceasta expresie vrea sa spuna ca ori esti mai mult decat bun si iti mentii calitatile la nivel cat mai inalt, ori poti pleca oricand la plimbare.
In seara asta am citit fugitiv mesajul unei tinere catre colegii ei din multinationala si mi-am amintit de expresia de mai sus. Draga de ea, era un angajat ok, care isi facea traba, singurul ei defect era ca trebuia sa faca naveta zilnic Sibiu - Medias. Atentie, NU invers! Dupa mai bine de 1 an in care a pierdut minim 4 h /zi cu naveta, apare intrebarea de ce nu excela in rezultate si era doar un angajat ok. Voi va dati seama ce inseamna sa faci naveta pe -21 grade sau vara pe +40?
Aici, eu consider ca e vina ei ca a acceptat acest job pentru o perioada atat de lunga de timp. Eu vad asta ca si cum s-a pedepsit singura sa stea la colt, in genunchi in aceasta perioada. O felicit pentru rabdare, desi nu inteleg de ce a facut acest act de caritate.
Draga de ea a mai dat si un mail catre colegii ei "uniti" si care se iubesc intre ei ca fratii (de multinationala) si desi se putea pozitiona foarte frumos si elegant fata de situatie - a gafat-o din nou. Nu a reusit sa trezeasca in sufletele colegilor sai nimic mai mult decat compasiunesi mila, doar si ei sunt educati tot dupa expresia "Up or Out". Mi-e si mie mila de ea fiindca a mai iesit si sifonata ca imagine din aceasta poveste desi ea s-a sacrificat mult pt acest job. Problema e totusi a ei ca a acceptat sa faca asta, compania i-a oferit doar sansa sa aiba un anumit job si nu i-a cerut nimic mai mult. Partea de management al timpului depinde in totalitate de noi si nimeni nu ne cere sa ne "sacrificam" pt nimeni si nimic.

Deciziile si viitorul ve apartin!